4 decembrie 2008

Mica Dioda...

Azi ploua....
Ploua pe langa sufletul meu, o ploaie rece si incisiva.

Ploua pe corabia imaginata ca fiind lumea aceea plina de culori si perfectiune abstracta. Elful, capitan, are o privire albastra si rece. Barba filosofului de la carma este plina de scoici parazite care-si trag energia din spiritul lui. Frunzele si-au incetat caderea si au ramas impietrite undeva intre cele doua lumi ca si cand ar protesta fata de nefirescul ploii in timpul de iarna.
Clipa inerta zgarie peretii sperantei pentru a trezi ceva in sentimentul aiurea ce o infasoara ca intr-o pacla de mucegai proaspat.
Cat este de simplu sa-ti hranesti starile de incertitudine si lacrimile nefericirii din izvorul unei intelepciuni triste...

Cat este de simplu sa-ti alini aripile cu lacrimile altora...
Si cat este de simplu sa imparti din cutia starii de Gratie....

Am obosit....

Vreau ca Pandora sa-si reinventeze cutia...
Si mai vreau un paravan din panza de paianjen din care sa croiesc o dioda a inocentei.....

Si nu mai vreau sa fiu eu sursa de curent...

Si mai vreau sa am inspiratia de a descrie ziua perfecta... Azi ploua...

2 comentarii:

  1. ...o dioda montata gresit isi pierde calitatile. Sau ia foc si intregul sistem de alimentare cu curent e compromis.Sensul ei e unic sau deloc.
    Si eu ador ploaia si-mi place sa o aud cazand pe frunzele moarte ale iernii reci.Si ce daca?
    Ploaie, diode, doruri...iubesc...

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!