Dedic acest text unui om special, unui om care nu a uitat sa simta, unui om cu vise frumoase, unui om care crede in mine, unui om care te vindeca cu zambetul. Domnului Clasic in viata cu drag....
Nici nu iti poti imagina!
Acolo sunt numai paduri cu brazi argintii si drumul trece prin mijlocul lor. Este un vis statiunea aceea, cu vile vechi, cu mult lemn. Zapada de pe strazi este calcata doar de picioarele oamenilor....
Tu stii ca la mine in oras cand ninge stii cu doua zile inainte, pentru ca aerul miroase a zapada. E asa...un aer alb, proaspat.
Am in gradina niste chestii ciudate. Verze ornamentale. Sunt rezistente la ger. La minus patru grade isi schimba culoarea. Se fac galbene, mov, albastre. Cand ninge, tata face carari prin zapada si scutura si zapada de pe verze. Si ele rasar asa din zapada de parca ar fi niste pete mari de tempera.
Ciresul ala batran l-a taiat azi vara. Era schimonosit si batran saracul. Dar era ciudat rau cand era nins. Brrr! Daca ieseai noaptea afara si te uitai la el aveai impresia ca este casa unei fantome batrane. Cand batea vantul, cum el era bolnav, scartaia.
Dar am iubit ciresul ala, pentru ca niciodata nu ajungeam sa culeg ciresele din el. Tentatia era mare! Erau cirese timpurii, din acelea care nu fac viermi niciodata. Si foarte mari si dulci.
Intotdeauna in jurul nostru sunt frumuseti care sa na scalde sufletul, indiferent de anotimp...
Nu stiu ce as putea face mai mult de la atata departare, drag prieten...
Pot sa-ti doresc sa savurezi o cafea in liniste si sa calatoresti prin amintirile mele colorate.
Pe maine la cafea!
Nici nu iti poti imagina!
Acolo sunt numai paduri cu brazi argintii si drumul trece prin mijlocul lor. Este un vis statiunea aceea, cu vile vechi, cu mult lemn. Zapada de pe strazi este calcata doar de picioarele oamenilor....
Tu stii ca la mine in oras cand ninge stii cu doua zile inainte, pentru ca aerul miroase a zapada. E asa...un aer alb, proaspat.
Am in gradina niste chestii ciudate. Verze ornamentale. Sunt rezistente la ger. La minus patru grade isi schimba culoarea. Se fac galbene, mov, albastre. Cand ninge, tata face carari prin zapada si scutura si zapada de pe verze. Si ele rasar asa din zapada de parca ar fi niste pete mari de tempera.
Ciresul ala batran l-a taiat azi vara. Era schimonosit si batran saracul. Dar era ciudat rau cand era nins. Brrr! Daca ieseai noaptea afara si te uitai la el aveai impresia ca este casa unei fantome batrane. Cand batea vantul, cum el era bolnav, scartaia.
Dar am iubit ciresul ala, pentru ca niciodata nu ajungeam sa culeg ciresele din el. Tentatia era mare! Erau cirese timpurii, din acelea care nu fac viermi niciodata. Si foarte mari si dulci.
Intotdeauna in jurul nostru sunt frumuseti care sa na scalde sufletul, indiferent de anotimp...
Nu stiu ce as putea face mai mult de la atata departare, drag prieten...
Pot sa-ti doresc sa savurezi o cafea in liniste si sa calatoresti prin amintirile mele colorate.
Pe maine la cafea!
Cafeaua isi ridica aburii in aerul rece al diminetii. Ochelarii mi se aburesc si nu mai vad. Dar mirosul acela de cafea ma invioreaza.
RăspundețiȘtergereAdor iarna, cu cerul plumburiu si aerul tare.
Cu zapada pe care mi-e mila s-l calc.
Si acea liniste infundata de zapada...