16 ianuarie 2009

De revenire...

Ce povara port in mine atunci cand mi-e frica sa ma privesc?
Retoric si ingrozitor de obositor.
Priveam zilele trecute pe fereastra cum picaturile de ploaie cadeau pe cimentul rece. Se nastea o pelicula sticloasa si rea. Eram constienta ca orice incaltaminte as alege tot as cadea daca as pasi pe pelicula aceea. Am zambit...
Am conchis in sinea mea ca placuta caldura din casa e ca un zid protector. De ce mi-as macina capul cu ce sa ma incalt?
Am parasit locul de la fereastra lasand ploaia sa-si faca de cap in absurda ei prezenta pe timp de iarna. M-am refugiat intr-o carte bogata in descrieri care mi-a dat o stare de bine.
Oare a fost bine ca nu am vrut sa incerc pelicula sticloasa cu o pereche de cizme vechi? Am izbucnit in ras...
Mi-e sete si mi-e dor de iarna. De o iarna fara ploaie si intrebari, de o iarna fireasca in care sa fiu curajoasa...
Si ce daca imi este dor?
Inafara de suferinta orice se poate inlocui...

2 comentarii:

Spune-ti parerea!!