20 ianuarie 2009

Sous le vent...

Candva scriam intr-un loc deschis numai anumitor oameni despre o clipa de imponderabilitate, despre o exorcizare dureroasa dar necesara.
Undeva intre viata si moarte...
Azi totul a inceput de la o melodie...Sous le vent...
Azi mai multi oameni au reusit sa ma faca sa zambesc. Am citit multe amintiri si, paradoxal, nu m-am intristat. Azi cineva mi-a spus ca se bucura ca inca mai scriu pe hartie..
A nins! In ianuarie a nins!
Rasfoind printre amintiri, si comparand cu azi, foarte multe s-au schimbat. Atitudini, stiluri, abordari. Dar nu asta m-a uimit ci punctul comun al acestor schimbari.
Recele!
Lipseste caldura, pasiunea, sclipirea. Acel ceva ce se numeste "condei".
Tot azi am incercat sa-mi adun resursele de rabdare si cu o incapatanare vrednica de o "nuca" am pornit in cautarea condeiului.
Si l-am gasit. Unul singur...si asta intr-adevar m-a intristat...
Sous le vent...

Un comentariu:

  1. Nu cumva "rece" inseamna singur? Un singur creion? O sigura persoana? Un singur vant agita o singura ramura,o singura frunza, de pe o singura ramura a existentei.
    Imi pun condeiul dupa ureche, iti spun "aux revoir" si ma retrag in propriile-ti cautari.
    Afara s-a incalzit....

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!