Ador starea de privitor...
Imi da linistea de care am nevoie atunci cand simt ca ma sfasai in mii de bucati.
Privesc inocenta mainilor ce descriu durerile omenirii si compar.
Sunt singurele momente cand compar dar nici pe departe nu sunt singurele momente cand ma doare.
Vad in lumina aceea zeci de mii de trairi pe care mi le recunosc...
Azi sunt trista.
Dar am forta sa vad frumosul si in lacrimi...
Mi-e dor...
o imbratisare tandra chiar daca de la distanta....sper sa-ti mai alunge putin din tristetea gandurilor
RăspundețiȘtergere