Nu e o rugaminte....

Vad cu placere grijile pe care vi le faceti si fluturele meu se bucura de protectia care i se promite.
Inafara de faptul ca ma incanta imi da un sentiment de apartenenta, la ceva, la un grup.
Aceleasi griji mi le-am facut de mii de ori pentru voi, mi le-am facut si am avut grija sa nu va impovarez.
M-am gandit de fiecare data daca va e bine, daca e totul asa cum trebuie, defapt asa cum imi doream pentru voi.
Va inteleg grija, nu inteleg lipsa de incredere si nu inteleg rautatea....
Fluturii nu pot fii tinuti in captivitate, culorile aripilor lor doar se iubesc.
Nici un noiembrie nu poate fii inchis in causul palmei si de acolo sa iti iei racoarea.
Zambetul nu se poate desena si apoi capta intr-o imagine statica de care sa iti aduci aminte.
Ma supara ca nu stiti despre zambetul meu nimic, iar despre fluturele meu ma supara ca il credeti vaca, o vaca legata la un tarus sau pripon, cum se spune pe la voi.
Fluturele meu e fluture. Daca nu sunteti in stare sa-i apreciati forta, gratia si gingasia, daca nu stiti sa-i cititi poezia, mai bine nu mai vorbim. Altfel riscam sa ne suparam.
Iar fluturele meu nu aduce suparare.
Am o rugaminte: ori ii observati curcubeul, ori taceti pe veci!
Am fost larva, am fost pupa, am fost omida si acum sunt fluture...
Am trecut si o sa mai trec prin stari pe care mi le doresc sau prin stari care o sa vina de la sine. O sa continui mereu sa imi fac griji si mereu o sa scriu ce simt.
Intotdeauna o sa pun in cuvintele mele culorile si simbolurile ce iau viata in mine.
Ce nu o sa fac?
Cred ca nu v-ati intrebat asta niciodata si mai cred ca faptul ca nu ati facut-o este amuzant!
Deci nu o sa va spun decat ce am sa fac…
O sa traiesc, o sa zambesc, o sa citesc toate poeziile lumii ce imi sunt puse la picioare, o sa haladuiesc intr-un albastru infinit si curat de vara ce mereu o sa fie etalon pentru sufletul meu.
O sa daruiesc tablouri cu zambete de fetite balaie si carti a caror poveste nu se gaseste tiparita in pagini.
Cui?
Cui simt si numai pentru cine simt……eu nu am nevoie de oameni in jurul meu ca sa iubesc. Asta este in mine si pe mine iubirea nu ma doare….

Cum a scos porcul aia a calului cu un val de sperma

Incercati sa va imaginati cum ar arata un tabel in care sa fie asezate starile care nu iti plac! Ma gandesc ca cel putin amuzant.
Am facut azi o incursiune, dureroasa pentru mine trebuie sa recunosc, prin cuvintele pe care le folosesc oamenii cand cauta pe minunatul "gugal". De aici puteti trage concluzia de ce tabelul meu arata amuzant. De la gonade si pana la viscere si macrameuri, capace de wc cu diamante si scandaluri elaborate din presa, gasesti totul! Este un catalog care cuprinde fluxul si refuxul vietii si este a dracu' de amuzant!
Apoi am trecut de la starea de amuzament la cea de plictis si apoi am inchis sandramaua pentru ca mi-am pierdut rabdarea. Este ca o elevatie dar nu o sa aflii niciodata daca este vorba de o reprezentare grafica la o scala data sau pur si simplu o parte a unei pile.
Nici macar stilul meu aberant nu ma mai ajuta. M-a abandonat in pacla asta sordida de o incultura vasta si am obosit.
Lumea e trista Domne'! Si ce este imbucurator la aceasta concluzie?
Faptul ca inca mai zambesc, ceea ce imi confera o stare buna si cu exact cantitatea de siktir necesara ca sa nu mai fac a doua oara prostia de a-mi bea cafeaua citind asa ceva.
Insa prin aceasta peregrinare amorfa am gasit ceva ce mi-a placut mult. Poate de asta mai pot inca zambi!
PS. Titlul e o chestie spontana a cuiva drag mie care habar nu avea ce scrie in acest text si caruia ii dedic Tangoul!