Azi marioneta mea hidoasa a avut un mic episod dragut, o mica revolta in timpul careia ochii ei au devenit sticlosi.
Cand am deschis usa camerei era tot acolo unde o lasasem data trecuta. Schimonosita!
Dar de data asta soarele nu mai era prezent. Totul in jurul ei era static, invaluit in intunericul de culoarea abanosului. Si de cate ori sunt luminoasa in preajma ei marioneta mea se revolta.
Ai senzatia ca lemnul isi schimba textura, ca membrele incalcite in sforile cenusii se contorsioneaza iar ochii…o da! Asta imi place la ea. Simti cum i se scurg din ochi flacari, pe care in lasitatea ei ar vrea sa ti le scuipe in inima si apoi sa te posede fericita ca a gasit ceva…
Asa arata azi marioneta mea plina de temperament si vointa vulcanica…
Dar s-a retras …s-a retras pentru ca mi-a vazut zambetul cald si mi-a simtit degetele tandre incercand sa-i mangaie pleoapele ce se zbateau ca sa lase flacarile libere….intotdeauna i-a fost frica de izvoarele calde care nu se tem sa zambeasca si trec oarecum nepasatoare peste hidosienia ei contorsionata…
Poate ca nu ar fi trebuit sa ma bucur, dar mi-a fost peste puteri…
In tot acel intuneric imi iubeam zambetul, imi iubeam tandretea si linistea. Niciodata nu am detestat-o. Uneori o priveam chircita si retrasa in coltul ei..asteptand….dorind raza aceea de soare..
Nu am umilit-o pentru ca am inteles ca nu poate primi. E doar o papusa de lemn legata in sforile ei..
De aceea mereu ma intorc la ea….pentru ca de fiecare data cand plec, plec victorioasa..pentru ca mi-e bine cu mine….dar e bine sa o vizitez pentru ca asa nu o sa ma transform intr-un lemn lucios…
E atat de linistitor sa zambesti cald..:)
Cand am deschis usa camerei era tot acolo unde o lasasem data trecuta. Schimonosita!
Dar de data asta soarele nu mai era prezent. Totul in jurul ei era static, invaluit in intunericul de culoarea abanosului. Si de cate ori sunt luminoasa in preajma ei marioneta mea se revolta.
Ai senzatia ca lemnul isi schimba textura, ca membrele incalcite in sforile cenusii se contorsioneaza iar ochii…o da! Asta imi place la ea. Simti cum i se scurg din ochi flacari, pe care in lasitatea ei ar vrea sa ti le scuipe in inima si apoi sa te posede fericita ca a gasit ceva…
Asa arata azi marioneta mea plina de temperament si vointa vulcanica…
Dar s-a retras …s-a retras pentru ca mi-a vazut zambetul cald si mi-a simtit degetele tandre incercand sa-i mangaie pleoapele ce se zbateau ca sa lase flacarile libere….intotdeauna i-a fost frica de izvoarele calde care nu se tem sa zambeasca si trec oarecum nepasatoare peste hidosienia ei contorsionata…
Poate ca nu ar fi trebuit sa ma bucur, dar mi-a fost peste puteri…
In tot acel intuneric imi iubeam zambetul, imi iubeam tandretea si linistea. Niciodata nu am detestat-o. Uneori o priveam chircita si retrasa in coltul ei..asteptand….dorind raza aceea de soare..
Nu am umilit-o pentru ca am inteles ca nu poate primi. E doar o papusa de lemn legata in sforile ei..
De aceea mereu ma intorc la ea….pentru ca de fiecare data cand plec, plec victorioasa..pentru ca mi-e bine cu mine….dar e bine sa o vizitez pentru ca asa nu o sa ma transform intr-un lemn lucios…
E atat de linistitor sa zambesti cald..:)
Sau sa ti se zambeasca...
RăspundețiȘtergereAtacul pasarilor Dodo asupra pepenilor inexpugnabili este mai mult decat transcedental. Florile verzi se misca dupa lumina si o folosesc pentru a trai, pentru a exista intrinsec. Fleoscul etern nu mai conteaza, ramane eterna mirare fata de gratia lor. Ave Caesar, morituri te salutant.
RăspundețiȘtergereSi am desenat un zambet tinere Vlad:) Cocosata de respect pentru perspicacitatea ta si mai ales pentru simbolismul cu care ai imbracat-o @
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereCred ca e un dicton care spune "Invatandu-i pe alti te inveti pe tine". Nu stiu ce legatura are, dar mi-am adusaminte de el si mi-a placut. Varsta nu se masoara in secunde ca si timpul ci in petice pe inima, nu-i asa?
RăspundețiȘtergereRau, dom'le,rau...sa nu-ti mai placa propria marioneta..:))din cate am inteles eu stimata doamna ai o marioneta plina de lasitate...da' cica ar mai fii si plina de temperament si fire vulcanica...'chircita si retrasa in coltul ei...'..atatea atribute intr-o singura persoana,inseamna tendintza de multipla personalitate...
RăspundețiȘtergereO stimatule anonim:) Intr-un singur punct ai dreptate si anume acela ca am fost "rea" cand am postat asta. Insa ma bucur din suflet ca de data asta nu ai "penetrat" textul ca sa ajungi la adevaratul mesaj. Nu sunt ironica doar simteam nevoia sa iti spun sa citesti mai atent. Multumesc pentru vizita! te mai astept:)
RăspundețiȘtergerePai da tinere Vlad ca Dodo era iresponsabil de curoajoasa la vederea oamenilor, desi nu mai vazuse niciodata, era prea grasa pentru a putea sa fuga de atacatori, dar nicidecum lipsita de agilitate. Este in viata inca si cu un nume ilustrativ: Rodrigues Solitaire!
RăspundețiȘtergereStiam legenda dar pe bune ca pentru amanunte am gugalit:D
Si da! Petecele de pe inima chiar iti dau varsta!
Cocosata de respect!!