Tastatura...

Cred ca a venit timpul sa-mi mai vizitez marioneta. Am ingnorat-o in ultimul timp, si asta nu e bine.
Urc in camaruta ei. E cald si placut. Ma asez pe scaunul de langa fereastra si o privesc. Azi mi se pare ca e tare senina. Nu spun nimic. Nici ea...Si ce daca?
Stiu ca-mi asculta furtuna gandurilor si mai stie ca in preajma ei apare acea parte din mine pe care o iubesc enorm, dar care nu o pot scoate la iveala mereu.
Ups! M-am dat de gol!
Zambesc! Zambeste si ea. Ma ridic de pe scaun si incep sa "ingan" niste pasi de dans. Inchid ochii si ma privesc in "oglinda" mea. Nu sunt surprinsa de ceea ce vad, chiar ma incanta.
Ador partea din mine pusa in "oglinda". E acolo! Conturata, rece, cinica, uneori absurda si de cele mai multe ori cruda.
Deschid ochii si privesc marioneta. Acum ranjeste! Normal sa faca asta. I-am dat dreptate, tacit, deci este multumita.
Nu am ce sa-i reprosez. Ii arunc un zambet si cobor din camaruta.
Pe masa din bucatarie este un buchet de scaieti...sunt albastrii...