23 iulie 2009

Calatorii si oameni - Aproape


Domnul cu camasa in dungi nu a renuntat deloc la pozitia incomoda in care sta. nu stiu de ce se chinuie asa. Pare a fi marioneta mea in vremurile in care o dureau pana si firele de par pe care nu le avea.
Ochelarii ii aluneca sistematic, manati de transpiratia de pe nas. Nu e cald deloc.
Acum citeste Libertatea. Se vede o pagina roz plina de sani voluptosi. Isi misca nasul in stanga si in dreapta ca si cand asa ar aprecia erotismul ce raznbate din foaia tabloidului. Niciodata nu m-am intrebat de ce oamenii citesc in tren tabloidele.
Nici cum nu pot sa o fac.
Domnul cu camasa in dungi a renuntat. Cred ca l-a citi de doua ori pana acum. Nu i se citeste pe fata ca ar fi plictisit. Nici nu cred ca e. Are o borseta atarnata de pantaloni care il cam incomodeaza si face eforturi vizibile de a nu adormi. Oare se jeneaza?
De ce si-o fi luat camasa in dungi alb cu verde?
Tanara in pantaloni de trenning roz de langa el e tare intunecata. Citeste Shogun-ul. E la volumul doi si pare foarte absorbita de actiunea cartii. Cred ca a ajuns acolo unde i se face omului baie. Imi vine sa rad si ma cufund intr-un zambet larg ca si cand m-as fi uitat la o comedie. Copila ma priveste oarecum surprinsa. Oare o fi crezut ca eu nu zambesc?
Ma intreaba daca lap-topul meu merge numai pe baterie. O lamuresc si ii cedez si priza mea. Pare dependenta de faptul ca melodiile de pe Ipod nu corespund starii ei. Cunoaste fiecare stationare si timpul de stationare. Se vede ca e fumatoare.
O intreb daca e mediesanca. Cu un zambet sagalnic imi spune ca nu. E din Tarnaveni, doua hule mai jos de Medias.
Curioasa ma intreaba ce varsta am si imi marturiseste ca de foarte multe minute si-a dorit sa ma intrebe asta dar ca si-a facut curaj numai dupa ce m-a vazut zambind.
Ii spun cati am. Nu o mint. Se uita mirata, cu ochii cat doua buline de avertizare de pe un compresor de gaze.
Imi spune ca nu ii vine sa creada ca am atatia si ca ce fac de am un ten asa frumos.
No dracie!
Am dat-o cotita si am spus ca mai nimic, avand in vedere ca la intrebarea ei cu tenul domnul cu camasa in dungi si-a manifestat interesul printr-o intrebare adresata direct sanilor mei.
I-am spus ca ma spal pe fata doar cu apa rece si sapun si ca din cand in cand folosesc o crema hidratanta. Si in gandul meu zambeam. Cred ca domnul cu camasa in dungi gandea la fel pentru ca gura lui a luat un contur foarte sarcastic.
Fata cu shogunul casca. Cred ca s-a plictisit de lungile pasaje descriptive din carte.
Pare o femeie tare nefericita. Nu zambeste deloc. Din contra. se incrunta foarte tare. Fata ei ia pozitia unui hanger fara teaca cu sprancenele unite ca intr-un vesnic scut impotriva lumii. Cred ca din cauza asta are multe cosuri.
Simt nevoia unei tigari. O sa cobor la Ploiesti pe peron. Intotdeauna aici sta mai mult...

3 comentarii:

  1. no pula me .. daca nu era ala cu camasa alba cu dungi verzi ii ziceai fatucii cum se face cu tenul? ca metoda aia din shogunnu prea merge :D

    RăspundețiȘtergere
  2. deja partea a treia.... incepe sa semene a foileton... mai mai ca incep sa astept nerabdator continuarea

    RăspundețiȘtergere
  3. Cunostintele astea pe care ni le facem pe tren si cu care vorbim chiar si 8 ore uneori... reprezinta un gen de relatie pe care o asociez cu cascavalul de pe pizza. Pana la statia finala, tot cascavalul bolboroseste fericit si se intinde prietenos peste toate feliile. Cand coboram, chiar cu 10 min inainte, toata lumea-si ia felia de pizza si intiiiiinde cascavalul pana... ai exact atatea felii cat erau inainte sa urce in tren.
    Nu e moarte de om, dar e trist... nu?

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!