Oamenii si calatorii - Plecarea Klarei

E aproape noapte. Stancile au fost inghitite de nori laptosi care se bucura de o cadere prematura. Ochii Klarei au disparut in turbulentele ciudatei stari a muntelui. Parca si-a cautat negurile si cand a pasit pe peronul inecat de o ploaie trecuta a prins aripi.
Ochii Klarei nu mai erau tristi. Ochii ei vorbeau cu norii pe care ii atingea cu parul ei rosu si carliontat la capete. Clemele din par se adancisera in zburleala firelor si radeau satisfacute ca au scapt de spatarul verde al scaunului.
Klara era libera. Ea si vederile ei cu oameni de piatra au pasit in munte.
Privesc semnul cu "fumatul interzis" si zambesc sarcastic. In patru ore am fumat o tigara. Acum simt nevoia sa aprind una. Mi-e sete de toxina aceea ce in final cu siguranta o sa-mi afecteze sanatatea.
Copila de vis-a-vis de mine e dulce. E blindata cu tehnica pana in strafundul fiintei. Lap top, Ipod, casti, telefon care mie mi se pare ca e un bord de nava spatiala. Zambeste.
Si ea ar fuma o tigara. Fumeaza tigari light. E tanara. Are ochii caprui si e durdulie. Dar e foarte finuta si meticuloasa. Are degetele scurte si pufoase si o gestica foarte studiata. Nu stiam ca o punga de covrigei poate fi impaturata atat de frumos inainte de a o arunca la gunoi. E amuzanta. Nici macar nu priveste pe fereastra. Butoanele sunt mai interesante.
Copila are cu ea si un hard extern. Oare de ce le poarta cu ea?
E foarte tanara, dar deja pare batrana. E prea studiata. Ma simt in preajma ei ca o pustoaica certata de directoarea pensionului.
Mi-am adus aminte de clipul ce a atarnat la statusul unui amic zile intregi pana cand sa dau click pe el si sa realizez ca era superb.
O poveste a zambetului, o poveste de dragoste raportata la oamenii fericiti.
Copila asta nu pare fericita. E ca un iceberg. Brrrr! Ma trec fiori si cu siguranta nu e de la aerul conditionat.
Stau si ma intreb cum se simte mecanicul de locomotiva. Cat de enervant trebuie sa fie sa privesti mereu in fata ta la doua linii paralele si pe care le inghiti minut cu minut. Nu cred ca e o chestie foarte placuta. Oare trenul nu are pilot automat?
Cred ca m-am tampit!
Copila isi descarca muzica pe Ipod. Pare deconectata de lumea care o inconjoara. Nu existam. E doar ea si butoanele.
Nenea de langa mine e foarte bronzat. Mi-a spus ca il deranjeaza aerul conditionat si ii este ciuda ca si-a luat sandalele si nu bocancii. Exista oare in tot vagonul asta un om multumit?
Eu sunt frustrata ca nu am voie sa fumez. Si parca atunci cand ti se interzice ceva ...bla bla bla ...stiti voi...
Povestea zambetului si a unei fotografii!!