Slalom....
Balamuc si panarama....
Stiind despre ochiul meu vigilent fluturele meu a devenit foarte jucaus. Desi il banuiesc putin obosit de zborurile lui stelare, vivacitatea asta care ii da culoarea aripilor m-a invaluit si mai mult in ultimul timp.
Poposeste tot mai des pe copertile cartilor de poezii de unde isi aduna cu sete vigoarea cuvintelor ce il definesc in trecuturi de mult uitate de altii. Isi intinde aripile si zboara spre niste orizonturi pe care mi le dezvaluie accentuand liniile aspre ale unor imagini ce niciodata nu sunt ceea ce vor sa para.
Imi deseneaza pe cerul albastrul labirintul sumbru al unui molcom navod ce se intinde pe vanturi line de toamna calda.
Imi pune pe buzele insetate de el dulceata strugurilor parguiti intr-un soare unde numai el poate ajunge.
Apoi se amuza intrebandu-ma daca stiu ce face?
Rad si iarasi rad. Mereu face asta......razand!
Imi pune in palmele intinse calatorii in lumi variate si pline de momente pe care le stie din clipa in care isi desface aripile.
Si iarasi rade!!
- Iubita mea deschidee ochii!!!
- Ii am deschisi....
- Nu e nimic din ce nu sti si e totul asa cum este!
Imi intorc privirea de la labirintul desenat pe cer prin care formele abstracte cauta buimace o iesire. Imi privesc fluturele in ochi si vad in negura aceea infinita atat de multa caldura si iubire incat rasuflarea mea trece dincolo de mine.
Nu trebuie sa intreb si nu trebuie sa primesc raspunsuri. Nimic nu trebuie dar trebuie ca eu sa fiu eu. Asa doar pot perpetua culoarea aripilor in toate anotimpurile puse la picioarele mele de un fluture ce m-a vazut sclipind acolo unde se credea ca e negura.
Boaba de strugure se sparge intre buzele mele, domoala, calda si dulce.... e abia toamna....
Balamuc si panarama....
Stiind despre ochiul meu vigilent fluturele meu a devenit foarte jucaus. Desi il banuiesc putin obosit de zborurile lui stelare, vivacitatea asta care ii da culoarea aripilor m-a invaluit si mai mult in ultimul timp.
Poposeste tot mai des pe copertile cartilor de poezii de unde isi aduna cu sete vigoarea cuvintelor ce il definesc in trecuturi de mult uitate de altii. Isi intinde aripile si zboara spre niste orizonturi pe care mi le dezvaluie accentuand liniile aspre ale unor imagini ce niciodata nu sunt ceea ce vor sa para.
Imi deseneaza pe cerul albastrul labirintul sumbru al unui molcom navod ce se intinde pe vanturi line de toamna calda.
Imi pune pe buzele insetate de el dulceata strugurilor parguiti intr-un soare unde numai el poate ajunge.
Apoi se amuza intrebandu-ma daca stiu ce face?
Rad si iarasi rad. Mereu face asta......razand!
Imi pune in palmele intinse calatorii in lumi variate si pline de momente pe care le stie din clipa in care isi desface aripile.
Si iarasi rade!!
- Iubita mea deschidee ochii!!!
- Ii am deschisi....
- Nu e nimic din ce nu sti si e totul asa cum este!
Imi intorc privirea de la labirintul desenat pe cer prin care formele abstracte cauta buimace o iesire. Imi privesc fluturele in ochi si vad in negura aceea infinita atat de multa caldura si iubire incat rasuflarea mea trece dincolo de mine.
Nu trebuie sa intreb si nu trebuie sa primesc raspunsuri. Nimic nu trebuie dar trebuie ca eu sa fiu eu. Asa doar pot perpetua culoarea aripilor in toate anotimpurile puse la picioarele mele de un fluture ce m-a vazut sclipind acolo unde se credea ca e negura.
Boaba de strugure se sparge intre buzele mele, domoala, calda si dulce.... e abia toamna....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!