Fluturii zburda....
Nu stiu de ce, ca doar nu le-am dat voie. Simt mai fin in roua adunata pe aripi. Simt mai fin prin campurile de unde si-au cules culoarea si zbaterea aripilor.
Simt mai clar goliciunea din picatura de roua. Sau simt mai plin claritatea din picatura de roua care este fica fidela a cetii care inconjoara rasaritul.
Ce simt?
Ma mint sau stiu?
Oare ma doare in cur? De roua lor, de rasaritul lor?
Da! Ma intereseaza! Nu atat de mult incat sa uit de ceea ce vreau. O vreau pe Sorana si azi ca si maine! O vreau!
Inutil sa trecem in revista toate acele atribute care m-ar putea apropia sau m-ar putea indeparta!
Le-am dat drumul sa zboare de mult!
De ce?
Pentru ca nu pot trai altfel. Menirea lor este sa aduca culoare, voiosie si fericire.
Eu sunt uneori un om corect dar nu ma pot abtine din dorinta de a captura fluturele.
Stiu singur ca sunt prost! Nu e nevoie sa-mi spuneti! Din dorinta perfida de a avea fluturele meu ma pot alege cu cea mai adanca rana in suflet.
Credeti ca faptul ca stiu mi-e de ajuns sa ma opresc?
Asemeni vietii ma indrept catre lumina si imi este imposibil sa ma opresc. Catre lumina, catre lumina te indemn fluture chiar de vei infrunta si poate meritat vei primi tot intunericul.
Oglinda imi parea vie. Mici picaturi de argint se adunau sa imi compuna chipul.
Zambeam in conturul de argint cu acea privire plina de lumina ce m-a facut sa cred in oglinzi.
Nu sunt lumi pralele! Sa nu aveti impresia ca zambetul intors din oglinda o sa fie mereu zambet!!
Dar voi asa credeati, nu?
Ca va puteti juca cu zambetele?
Stiu ce ati simtit cand ati dat o palma si ati primit in schimb un zambet! Hilar nu?
Dar stiati ca argintul e viu?
El nu modeleaza cum vreti voi. El aseaza in oglinda chipul care se vede. Cu frumusete, cu mai putina frumusete, argintul e fidel. El nu ne minte, nu ne umfla si nici nu ne face altii decat suntem.
Atunci de ce va este frica de oglinzi?
Va e frica de reflexia oglinzii?
Ea periferic mai arunca cate o imagine distorsionata a celui care se aseaza mandru in fata ei.
Cine minte?
Oglinda sau personajul?
Pana ne dam seama hai sa ne jucam cu fluturii!
Cheia e la Gandacul de Colorado!!
Nu stiu de ce, ca doar nu le-am dat voie. Simt mai fin in roua adunata pe aripi. Simt mai fin prin campurile de unde si-au cules culoarea si zbaterea aripilor.
Simt mai clar goliciunea din picatura de roua. Sau simt mai plin claritatea din picatura de roua care este fica fidela a cetii care inconjoara rasaritul.
Ce simt?
Ma mint sau stiu?
Oare ma doare in cur? De roua lor, de rasaritul lor?
Da! Ma intereseaza! Nu atat de mult incat sa uit de ceea ce vreau. O vreau pe Sorana si azi ca si maine! O vreau!
Inutil sa trecem in revista toate acele atribute care m-ar putea apropia sau m-ar putea indeparta!
Le-am dat drumul sa zboare de mult!
De ce?
Pentru ca nu pot trai altfel. Menirea lor este sa aduca culoare, voiosie si fericire.
Eu sunt uneori un om corect dar nu ma pot abtine din dorinta de a captura fluturele.
Stiu singur ca sunt prost! Nu e nevoie sa-mi spuneti! Din dorinta perfida de a avea fluturele meu ma pot alege cu cea mai adanca rana in suflet.
Credeti ca faptul ca stiu mi-e de ajuns sa ma opresc?
Asemeni vietii ma indrept catre lumina si imi este imposibil sa ma opresc. Catre lumina, catre lumina te indemn fluture chiar de vei infrunta si poate meritat vei primi tot intunericul.
Oglinda imi parea vie. Mici picaturi de argint se adunau sa imi compuna chipul.
Zambeam in conturul de argint cu acea privire plina de lumina ce m-a facut sa cred in oglinzi.
Nu sunt lumi pralele! Sa nu aveti impresia ca zambetul intors din oglinda o sa fie mereu zambet!!
Dar voi asa credeati, nu?
Ca va puteti juca cu zambetele?
Stiu ce ati simtit cand ati dat o palma si ati primit in schimb un zambet! Hilar nu?
Dar stiati ca argintul e viu?
El nu modeleaza cum vreti voi. El aseaza in oglinda chipul care se vede. Cu frumusete, cu mai putina frumusete, argintul e fidel. El nu ne minte, nu ne umfla si nici nu ne face altii decat suntem.
Atunci de ce va este frica de oglinzi?
Va e frica de reflexia oglinzii?
Ea periferic mai arunca cate o imagine distorsionata a celui care se aseaza mandru in fata ei.
Cine minte?
Oglinda sau personajul?
Pana ne dam seama hai sa ne jucam cu fluturii!
Cheia e la Gandacul de Colorado!!
Cand prinzi gandacul ala, da-i un sut si trimite-l la mine :)
RăspundețiȘtergereEu nu mai prind fluturi. Si-asa traiesc doar cateva ore, ce rost are sa-i inchid intr-o palma (fie ea si calda si moale)?
ai avut gandaci si ai calcat pe ei.. acum asteapta... primavara
RăspundețiȘtergereRanduri pentru Sorana :) ultima postare pe blogul unei farame de inocenta.
RăspundețiȘtergere