Cand ne e greu un fluture exista.....
Ma uit din jur imprejur si vad zbaterea aripilor fluturelui meu.
Ma uit de jur imprejur si vad ca doar el a ramas liber. Imi place ca e liber, ma supara ca ceilalti se comporta ca inrobitii.
Nebunii mei, in aerul rarefiat al asteptarilor voastre desarte doar fluturele meu evolueaza la parametrii asteptati.
Sa va spun de fluturi?
Au atingerea grea si zborul usor. Au destula minte sa nu se lase atrasi in jocurile voastre complicate. Au destula putere sa zboare chiar si atunci cand voi aveti inima grea. Au destula putere sa va arate culoarea tocmai cand aveti inima neagra.
Va visati ca fluturele, nu-l ascultati dar cereti culoarea lui intr-un moment negru venit din incercarea voastra de a fi fluturi.
Zburdati, primiti si nu mai cersiti! Fluturele e tot acolo. El o sa va tina in viata, el o sa va scoata din incurcatura in care ati incercat sa-l duceti, din incurcatura in care v-ati bagat.
Mi-e urat sa va spun, toata speranta voastra e o zbatere de aripi. Sunteti ca floarea care asteapta polenul.
Ce polen sa va dau daca mi-ati dat numai pilitura de fier?
In coltul aripii mele, acolo unde sunt colorat mai putin, am strans speranta pentru un maine mai bun. Pe care floare sa o las.....?
Nu ma uit de jur imprejur ca sa imi vad fluturele.
Nu ma uit de jur imprejur ca sa stiu ca e liber...
Poposit de mii de ori in locuri pe care eu poate nici nu le visam, mereu a imprastiat doar culoare.
Si atunci?
Nu e intrebare, nu e recurs la memoria faptelor daltuite in cine stie ce stanci imaginate ca fiind ziduri depasite de vreme. Nu e nici macar o adiere de parametrii...
Ce e de neinteles aici?
Totul si nimic..
Visul e culoare...
Culoarea doare in ochii obositi si marginiti de crampeie de vivacitate adastate in lacrimi ce suporta cristalul dur a unor dorinte mereu neimplinite si egale.
Repros?
O nuuu Nebunii Mei!
Doar un penel imagistic pe coama unui val de polen adus pe margini de aripi.
Scuza?
O nuu Nebunii Mei!
Scuza ar fi fost doar daca pilitura de fier ar fi fost nascuta din geamatul unei flori ce isi asteapta polenul.
Zambesc...
Pe volumul de poezii a lui Heine fluturele meu picteaza prologul unui anotimp din colturi de aripi...
PS Si totusi am o floare cu pilitura de fier! O cheama floarea de mina (pirita) si se fecundeaza cu ciocanul pneumatic.
PPS Isi arata anvergura in prezenta carbunelui coxificabil.
PPPS Si se lasa folosita de voi :))) In capsa, fermoar, masina de gatit, automobil sau dinti falsi..........
Ma uit din jur imprejur si vad zbaterea aripilor fluturelui meu.
Ma uit de jur imprejur si vad ca doar el a ramas liber. Imi place ca e liber, ma supara ca ceilalti se comporta ca inrobitii.
Nebunii mei, in aerul rarefiat al asteptarilor voastre desarte doar fluturele meu evolueaza la parametrii asteptati.
Sa va spun de fluturi?
Au atingerea grea si zborul usor. Au destula minte sa nu se lase atrasi in jocurile voastre complicate. Au destula putere sa zboare chiar si atunci cand voi aveti inima grea. Au destula putere sa va arate culoarea tocmai cand aveti inima neagra.
Va visati ca fluturele, nu-l ascultati dar cereti culoarea lui intr-un moment negru venit din incercarea voastra de a fi fluturi.
Zburdati, primiti si nu mai cersiti! Fluturele e tot acolo. El o sa va tina in viata, el o sa va scoata din incurcatura in care ati incercat sa-l duceti, din incurcatura in care v-ati bagat.
Mi-e urat sa va spun, toata speranta voastra e o zbatere de aripi. Sunteti ca floarea care asteapta polenul.
Ce polen sa va dau daca mi-ati dat numai pilitura de fier?
In coltul aripii mele, acolo unde sunt colorat mai putin, am strans speranta pentru un maine mai bun. Pe care floare sa o las.....?
Nu ma uit de jur imprejur ca sa imi vad fluturele.
Nu ma uit de jur imprejur ca sa stiu ca e liber...
Poposit de mii de ori in locuri pe care eu poate nici nu le visam, mereu a imprastiat doar culoare.
Si atunci?
Nu e intrebare, nu e recurs la memoria faptelor daltuite in cine stie ce stanci imaginate ca fiind ziduri depasite de vreme. Nu e nici macar o adiere de parametrii...
Ce e de neinteles aici?
Totul si nimic..
Visul e culoare...
Culoarea doare in ochii obositi si marginiti de crampeie de vivacitate adastate in lacrimi ce suporta cristalul dur a unor dorinte mereu neimplinite si egale.
Repros?
O nuuu Nebunii Mei!
Doar un penel imagistic pe coama unui val de polen adus pe margini de aripi.
Scuza?
O nuu Nebunii Mei!
Scuza ar fi fost doar daca pilitura de fier ar fi fost nascuta din geamatul unei flori ce isi asteapta polenul.
Zambesc...
Pe volumul de poezii a lui Heine fluturele meu picteaza prologul unui anotimp din colturi de aripi...
PS Si totusi am o floare cu pilitura de fier! O cheama floarea de mina (pirita) si se fecundeaza cu ciocanul pneumatic.
PPS Isi arata anvergura in prezenta carbunelui coxificabil.
PPPS Si se lasa folosita de voi :))) In capsa, fermoar, masina de gatit, automobil sau dinti falsi..........
Este greu de inteles pentru un barbat ca nu trebuie sa inteleaga cum zboara un fluture. Cum oare il poti privi, avea, fara sa-l tii captiv in stomac?! Barbatii sunt copii. Daca simt fluturii palpitand nu se bucura de senzatia de viu, se intreaba cum au ajuns acolo. Majoritatea incerca sa-i inece in bere, cativa sa ii vomiote si putini sa-i purjeze cu ceva laxativ. Barbatii sunt practici. Barbatii sunt tehnici. Barbatii sunt fluturi de nichel.
RăspundețiȘtergereRadu acel text este scris in mare parte de un barbat. Ce-i cu tine? Esti ratacit? Intr-adevar barbatii sunt practici dar au contragreutate iubirea si acolo sunt naivi. De ce esti totusi suparat? Ca nu inteleg. De ce crezi tu ca poti proteja si de ce crezi ca ne-ar interesa nichelul. Straluceste diferit sau care-i treaba? Marsh ca m-ai enervat si te fut:))
RăspundețiȘtergereSi nu cum visezi:))