Intre camasa si piele...

Ma plimb..
Cu mainile in buzunarele sparte....paltonul este un ideal. Ma plimb sub cerul gol muza si sunt supusul tau.
Cat ai sa ma mai chinui?
Ce vrei sa faci cu mine?
Cat am sa-ti mai duc dorul?
Sau vrei sa te injur?
Revolta mea o sa fie la fel de intensa ca supunerea. Poate nu intelegi de ce m-am supus. Cu siguranta nu ai sa intelegi cum ma revolt. Si ce daca nu ai sa intelegi! Am sperat ca o sa intelegi, in sinea mea ti-am dat cota mare pentru neintelegere. As vrea ca asta sa fi fost o cruzime la adresa ta.
Ma plimb...
Cu mainile desfacute sub cerul gol. Cu gandul rasfrant in mii de cristale albastre si zbor.
Cat de sus?
Cat de sus ai sa ma chemi.
Cat ai sa ma chinui?
Revolta mea nu tipa dar e intensa. Nu e egala dar nici nu e neintelegere.
Cat de crud?
Atat de crud incat palmele mele se vor intoarce cu causul inspre cer si ar lovi cruzimea.
Pentru ce?
Pentru intelegere, pentru pasii aceia rataciti si fermi din tacerile ce vorbesc mai mult decat idealul paltonului.
Cand?
Departe doar....mainile sunt infinite si nemasurabile.
Plang pentru cruzimea ce va fi fost sa fie?
Zambesc pentru cerul in care imi sprijin palmele si perlele lacrimilor din neintelegere masoara doar caderea...zambind....in adancuri in care sunt... Pentru cei care credeau ca Rambo e un actor.... Imi poti spune Arthur….