Noiembrie....
De pe zid au cazut toate frunzele. Intr-un zbor aproape de neinteles culorile s-au imprastiat pe pamantul ce le chema.
Le cheama, le-a atras si nu stie ce sa faca cu ele. Oare ele, frunzele, vor sa se faca compost?
Are fiecare cate o poveste, are fiecare cate o reusita de clorofila.
De unde au puterea sa moara si sa renasca?
Din culori...
Din imbratisarea pamantului ce le cheama...
Din visele lor desenate in rosul aprins al toamnei...
Frunzele striga?
Nu.
Frunzele tac si in cadere. Culoarea lor stie ca pamantul le striga intr-o sete nebuna de povestea fiecareia.
Frunzele dezvelesc?
Nu.
Frunzele invelesc ani la rand acolo unde nu e nimic. Pamantul fara umbra frunzei este sarac. Si de frunza si de grau.
E totusi noiembrie...
O sa va hraniti cu tot ce nu a transformat natura. Restul e treaba mea...
Ma invelesc in fiecare frunza a fiecarui noiembrie....
Te invelesti si te vei descoperi in fiecare frunza de noiembrie...
Mi-am lasat pleoapele sa inchida ochiul intern. Intr-o liniste de toamna insetata mi-am privit fluturele.
Acompania cu antenele dansul frunzelor ce pareau ratacite. Le intelegea limbajul mut si le citea culorile pe versurile unei abstracte nelinisti.
Numara fluturele meu anii frunzelor?
Am zambit si imaginea s-a transformat intr-un lan de grau auriu si fierbinte crescut la umbra culorilor frunzelor toamnei.
Mi-a privit nedumerirea din ochi si mi-a citit dorul din suflet.
- Pentru cine cad frunzele, iubita mea?
- Pentru fiecare poveste ce se vrea traita in centrul fiecarui anotimp daruit…
A zambit si aripile si-au incetat tremurul.
Fluturele meu nu si-a schimbat culoarea in noiembrie…..
De pe zid au cazut toate frunzele. Intr-un zbor aproape de neinteles culorile s-au imprastiat pe pamantul ce le chema.
Le cheama, le-a atras si nu stie ce sa faca cu ele. Oare ele, frunzele, vor sa se faca compost?
Are fiecare cate o poveste, are fiecare cate o reusita de clorofila.
De unde au puterea sa moara si sa renasca?
Din culori...
Din imbratisarea pamantului ce le cheama...
Din visele lor desenate in rosul aprins al toamnei...
Frunzele striga?
Nu.
Frunzele tac si in cadere. Culoarea lor stie ca pamantul le striga intr-o sete nebuna de povestea fiecareia.
Frunzele dezvelesc?
Nu.
Frunzele invelesc ani la rand acolo unde nu e nimic. Pamantul fara umbra frunzei este sarac. Si de frunza si de grau.
E totusi noiembrie...
O sa va hraniti cu tot ce nu a transformat natura. Restul e treaba mea...
Ma invelesc in fiecare frunza a fiecarui noiembrie....
Te invelesti si te vei descoperi in fiecare frunza de noiembrie...
Mi-am lasat pleoapele sa inchida ochiul intern. Intr-o liniste de toamna insetata mi-am privit fluturele.
Acompania cu antenele dansul frunzelor ce pareau ratacite. Le intelegea limbajul mut si le citea culorile pe versurile unei abstracte nelinisti.
Numara fluturele meu anii frunzelor?
Am zambit si imaginea s-a transformat intr-un lan de grau auriu si fierbinte crescut la umbra culorilor frunzelor toamnei.
Mi-a privit nedumerirea din ochi si mi-a citit dorul din suflet.
- Pentru cine cad frunzele, iubita mea?
- Pentru fiecare poveste ce se vrea traita in centrul fiecarui anotimp daruit…
A zambit si aripile si-au incetat tremurul.
Fluturele meu nu si-a schimbat culoarea in noiembrie…..
"- Pentru fiecare poveste ce se vrea traita in centrul fiecarui anotimp daruit…"
RăspundețiȘtergereCe minunate sunt povestile!
Povestile curcubeu, povestile val, povestile ploaie, chiar si povestile flori de gheata..., gata oricand sa deschida maci in obraji, viorele in lucirile privirilor, margaritarele printre degete, sa agate cirese la urechi si sa coloreze buze cu rosul capsuniu al unui sarut, iar in par sa incurce flori de nu ma uita, sau sa cearna pe umeri frunze moarte ori fulgi de nea...
Eu unul n-am inteles povestea asta cu fluturi pereni si frunze eterne.
RăspundețiȘtergereRefuz sa cred ca in fiecare toamna trebuie sa fiu nostalgic fara sa ma oblige redeschiderea vre-unui ulcer rebel. Si fie vorba intre noi, asta-i toamna?!
Fluturasul meu si-a schimbat si anul acesta culoarea in Noiembrie!
RăspundețiȘtergere