Da, stiu!

Aroma cafelei m-a invaluit incet si starea de oboseala a inceput sa se risipeasca in jurul meu cautandu-si alte colturi de explorat.
Volumul cu poezii a lui Eminescu se odihneste pe masuta. Caldura placuta ce ma inconjoara imi da o stare de liniste dorita. Gandurile se aranjeaza intr-un noiembrie in care am trait multe si foarte intense.
Zambesc.
Aripile fluturelui deseneaza pe peretii albi umbre jucause. Nu e nici vesel si nici trist. Imi da senzatia ca nu isi gaseste locul. Dupa mai multe incercari se aseaza pe volum de poezii. Contrastul dintre culoarea mohorata a copertii si aripile lui imi arata inca odata lumina ce o degaja in jurul lui.Il privesc. Nu spune nimic. Ochii negrii au strafulgerari taioase si nemultumirea i se citeste in aripile ce parca nu vor sa-si gaseasca linistea.
Imi adun curajul si il intreb:
- Ce nu intelegi?
- Tu sa imi spui....
Tacerea se asterne in camera. Puterea gandurilor mele o simt strabatand lumi necunoscute dar intuite. Palpez tacerea si incerc sa imi adun gandurile razlete.....ce nu intelege?
Nu intelege ca iubesc lumina aceea incandescenta ce se naste din fiecare conflict a lui.
Nu intelege ca imprastie aceasta lumina si nici macar nu stie ca o face.
Nu intelege ca negura ochilor lui este de fapt lumina ochilor mei.
Nu intelege si nu accepta ca mereu fereastra spre lume o sa fie mereu deschisa indiferent de gerul iernilor trecatoare si de caldura innabusitoare a verilor ce vor veni...
Imi sorb cafeaua linistita si fumul de tigara descrie volute ametitoare ce se sparg in copertile cartilor a caror povesti nescrise sunt mai puternice decat tiparul. De ce?
Pentru ca sunt tiparite in suflete inveninate si dornice sa soarba nu numai lumina cunoasterii....
Intr-un moment in care am avut senzatia ca gandurile mele s-au odihnit mi-a aparut in fata ochilor tabloul fetitei. Inocenta si tacerea ei graitoare mi-au dat puterea sa inteleg...si din nou am zambit. Nu am nevoie de curaj sa vorbesc...
- Nu ai sa intelegi niciodata ca oricat de puternic esti nu te-a inzestrat Divinitatea cu forta de a ma face sa nu te iubesc. Este ceva ce nici macar tu, in universalitatea ta celesta, nu ai puterea sa faci.
Zambesc si deschid volumul de poezii....
Fluturele meu nu si-a schimbat culoarea...