Calatorind cu tine...BK pozitiv!

Imi plac declinarile...
Pur si simplu acolo e diferenta de nuanta, uneori imperceptibila si generatoare de tot felul de polemici absurde.
In momentul in care decid sa caut nu ajung la niciun rezultat care sa-mi satisfaca partea tenebroasa din mine. Nu pot decat sa spun ca asta ma cam scoate din sarite.
Cautatul, ca si alte multe chestii din viata nu este decat o stare de gratie in fraza careia nu intra niciodata verbul "a trebui", prin simpla caracterisctica a subiectivitatii sale. Uimitor cum se poate jongla cu niste cuvinte lipsite de sens!
Ma amuza cum conotatiile pe care le adaugam cuvintelor goale devin mai simbolistice decat simbolismul in sine...
Pace tie muritor de rand!
Aici in mod normal ar fi fost util un mare zambet. Un zimbet din acela impartit in mai multe felii, de diverse culori si consistente, care sa dea in final iluzia unei prajituri perfecte...
Si in timp toate aceste goliciuni se aduna si devin un tavalug imperfect si diform care te impinge intr-o alta lume.
Oamenii cer si cersesc, oamenii doresc in sinea lor si le este ingrozitor de teama sa spuna in fapt ce doresc.
Oamenii sunt si nu sunt...
"Oamenii" suntem la un moment dat fiecare din noi si tot in aceiasi secunda nu suntem decat un amalgam anost de dorinte nerostite.
Scarbos si al dracului de lipcios pe caldura asta.
In contextul asta ti se prezinta in fata ochilor minunata strada a desfatarii. Tot ce iti ramane de facut e sa pasesti pe ea. Daca te-ai hotarat si ai pasit iti trebuie o armura. Grea, istovitoare si sufucient de rezistenta incat sa ai satisfactia ca atunci cand scuipi ti-ai atins tinta...si tinta stie asta...
Ador sputele astea inveninate. Sunt cea mai perfecta forma de a vedea dincolo de orice limita impusa.
Ador greata aceea aproape de paroxism intiparita pe fetele ce au crezut ca in cautri esecul are vreo valoare.
Nu dau valoare libertatii spiritului meu. Libertatea lui imi da mie valoare...
Sec si cu o declinare a conjugarii ce ma va face mereu sa zambesc...
Dixit!

Pugilism.....

Cum se construieste cinismul?
Ca sa realizezi un asemenea manual de dat lectii in constructia unei cruste frumos colorate si de consistenta gelatinei nu iti trebuie decat o mirabolanta stare de slabiciune.
Se spune ca meseria este bratara de aur si ca in tencuiala daca pui mai mult var peretele respira mai abitir. Nu am verificat asta dar raman adepta metodelor transante.
Asadar sa mai adaugam o folie la starea noastra de fiinte inapte sa relationam in momentele bizare ale vietii. Pornind de la termenul "vascuozitate" ne indreptam spre imaginea ideala a cinismului pe care ni-l dorim. Adica nu pot eu pot altii sa mi-l construiasca! "Toti avem senzatia de singuratate si inutilitate mai devreme sau mai tarziu" spunea un clasic in viata. Nici nu ai ce sa raspunzi la chestia asta pentru ca are omul dreptate. Nu poti sa-i crapi capul ca a emis o adevaraciune. Dar sunt un spirit liber deci pot sa protestez! Nu e asa domnule clasic in viata! Este doar o chestiune de amnezie temporara si indiferenta nascuta din comoditate. De cele mai multe ori in viata au importanta mai mare gesturile mici si delicate decat actele de eroism. Si nu e nici pe departe aplicata sintagma "da-mi ce am nevoie si cand imi trebuie", pentru ca asta este culmea egocentrismului. Eu merg pe principiul arata ca ai trecut pe acolo, chiar si in liniste, si e suficient. Si sa-ti mai spun ceva Domnule clasic in viata! Borcanele sparte si le ia in cap intotdeauna cel mai putin vinovat pentru ca asa e datul. Restul se sterg in dos cu mercantilismul care le confera o stare de bine in habitatul fals creat. Nu te lua de culoarea verde pentru ca e mai mult decat poti duce in noua vieti de pisica ce mereu cade in picioare! Iubesc felinele, iubesc verdele si detest cinismul construit de altii pe gelatina propriilor mele atitudini!!!
E divin sa te racoresti!