Calatorind cu tine...BK pozitiv!

Imi plac declinarile...
Pur si simplu acolo e diferenta de nuanta, uneori imperceptibila si generatoare de tot felul de polemici absurde.
In momentul in care decid sa caut nu ajung la niciun rezultat care sa-mi satisfaca partea tenebroasa din mine. Nu pot decat sa spun ca asta ma cam scoate din sarite.
Cautatul, ca si alte multe chestii din viata nu este decat o stare de gratie in fraza careia nu intra niciodata verbul "a trebui", prin simpla caracterisctica a subiectivitatii sale. Uimitor cum se poate jongla cu niste cuvinte lipsite de sens!
Ma amuza cum conotatiile pe care le adaugam cuvintelor goale devin mai simbolistice decat simbolismul in sine...
Pace tie muritor de rand!
Aici in mod normal ar fi fost util un mare zambet. Un zimbet din acela impartit in mai multe felii, de diverse culori si consistente, care sa dea in final iluzia unei prajituri perfecte...
Si in timp toate aceste goliciuni se aduna si devin un tavalug imperfect si diform care te impinge intr-o alta lume.
Oamenii cer si cersesc, oamenii doresc in sinea lor si le este ingrozitor de teama sa spuna in fapt ce doresc.
Oamenii sunt si nu sunt...
"Oamenii" suntem la un moment dat fiecare din noi si tot in aceiasi secunda nu suntem decat un amalgam anost de dorinte nerostite.
Scarbos si al dracului de lipcios pe caldura asta.
In contextul asta ti se prezinta in fata ochilor minunata strada a desfatarii. Tot ce iti ramane de facut e sa pasesti pe ea. Daca te-ai hotarat si ai pasit iti trebuie o armura. Grea, istovitoare si sufucient de rezistenta incat sa ai satisfactia ca atunci cand scuipi ti-ai atins tinta...si tinta stie asta...
Ador sputele astea inveninate. Sunt cea mai perfecta forma de a vedea dincolo de orice limita impusa.
Ador greata aceea aproape de paroxism intiparita pe fetele ce au crezut ca in cautri esecul are vreo valoare.
Nu dau valoare libertatii spiritului meu. Libertatea lui imi da mie valoare...
Sec si cu o declinare a conjugarii ce ma va face mereu sa zambesc...
Dixit!

Siluete...

Iubirea daca nu doare nu mai e iubire?
Sau daca doare de ce e iubire?
Ma scald azi in raze blande de soare. Obrajii imi ard si privesc cerul dornic de albastrul lui de vara. E ca un vis implinit ce se coboara incet in sufletul meu.
O vad pasind pe iarba cruda abia iesita din mantia rece a zapezii.
E aceiasi fetita balaie cu ochii senini ce cauta sa-si aduca in palmele mici ardoarea vietii.
Clipeste usor din pleoape si mirarea din ochii ei invoca florile sa-i dezvaluie maretia frumosului din lume.
Se ghemuieste pe peticul de iarba si cauta caldura pamantului cu maini curioase. Nu se mira.
Zambeste...
Inocenta razbate din toti porii si face ca timpul sa inghete in manusa de blana a umanitatii.
O privesc si lacrimile mi se scurg incet pe obraz. Imi da impresia ca nu ma zareste.
O chem inspre mine fara sa ii fac promisiuni. O strig doar pe nume.
Priveste in jurul ei mirata cautand sursa vocii ce ii silabeste numele incet.
Nedumerirea nu o impiedeca sa intoarca, putin revoltata, palma, si sa priveasca firele de iarba ce s-au lipit de ea.
Mi-e atat de cald in mine cand o privesc. O simt undeva departe si ratacita desi ea este sigura pe zambetul ei.
Albastrul ochilor mari se contopeste cu cerul si visul ei se imprastie in jurul meu cu aroma de vanilie si pin.
Desi o vad nu am puterea sa o aduc in mine. Gandul asta ma chinuie si sfredeleste in mine ranile unui trecut care a indepartat-o.
Mi-e atat de dor de ea incat durerea imi sfasie vintrele si buzele se usuca intr-o mutenie autista si bizara.
Nu stiu cum sa o strig...
Nu stiu cum sa o invoc...
Nu stiu cum sa o readuc...
Niciodata nu i-am simtit lipsa ca astazi.
Niciodata lipsa ei nu mi-a sters zambetul de pe chip.
E undeva acolo. Imortalizata intr-un tablou in care viata respira frumusetea a ceva ce vreau in mine dar nu mai gasesc...
De ce Colin? Asa trebuie, sa doara?

E atat de usor sa pasesti peste limite si atat de greu sa te lupti ulterior cu proprii demoni....
Suntem lucizi pana la sange..
Nedespartiti pana la cer...
Si renuntam sa mai cunoastem...
Ce stele ne-ar putea pazi...
Inafara de iubire ce ti-as mai putea da?