Am pasit azi pe o carare batatorita de vreme.
Am pasit azi pe urmele adancite in glod a celor ce au cautat. Nu o sa stiu niciodata daca au gasit. Eu nu pot sa vad decat urmele.
Deasupra mea cerul noptii incearca sa lupte cu lumina din cautarile Lor.
Imi este greu sa inteleg intunericul atunci cand isi pierde decizia de a arunca in mine cu ceva constructiv. Imi simt talpile ancorate in iarba cruda si sclipirea ochilor cere Oameni!
Este o aroganta sa vreau Oameni?
Poate ca da.
Ce fel de oameni?....o sa ma intrebati asta?
Oameni care se bucura, oameni care vad fericirea intr-o sincronizare de dincolo de raspunsuri, oameni colorati si mai ales oameni fericiti....
Nu cred ca cer prea mult! Nu caut o improspatare a ceva absurd. Nu vreau ceva spoit care se vinde printr-o munca inutila ce adauga ipocriziei naturaletea unui vulgar ce oboseste.
Vreau totul la vedere!
Este ciudat cat de mare este invidia si neputinta unora de a intelege si ce atitudini gaunoase se nasc din oboseala asta cronica.
Pentru fiecare fericirea are o masura...
Pentru fiecare estetica uratului are o semnificatie frumoasa...
Si atunci de ce exista Oameni Gaunosi?
Promiscuitatea mintii duce la promiscuitatea sufletului.... Si eu vreau sa-mi pastrez zambetul.
Cum? Hranindu-ma cu frumosul din mine, din altii, din urat si din masura fericirii mele!
Ii multumesc lui Andu pentru aceasta minunata fotografie.
Am pasit azi pe urmele adancite in glod a celor ce au cautat. Nu o sa stiu niciodata daca au gasit. Eu nu pot sa vad decat urmele.
Deasupra mea cerul noptii incearca sa lupte cu lumina din cautarile Lor.
Imi este greu sa inteleg intunericul atunci cand isi pierde decizia de a arunca in mine cu ceva constructiv. Imi simt talpile ancorate in iarba cruda si sclipirea ochilor cere Oameni!
Este o aroganta sa vreau Oameni?
Poate ca da.
Ce fel de oameni?....o sa ma intrebati asta?
Oameni care se bucura, oameni care vad fericirea intr-o sincronizare de dincolo de raspunsuri, oameni colorati si mai ales oameni fericiti....
Nu cred ca cer prea mult! Nu caut o improspatare a ceva absurd. Nu vreau ceva spoit care se vinde printr-o munca inutila ce adauga ipocriziei naturaletea unui vulgar ce oboseste.
Vreau totul la vedere!
Este ciudat cat de mare este invidia si neputinta unora de a intelege si ce atitudini gaunoase se nasc din oboseala asta cronica.
Pentru fiecare fericirea are o masura...
Pentru fiecare estetica uratului are o semnificatie frumoasa...
Si atunci de ce exista Oameni Gaunosi?
Promiscuitatea mintii duce la promiscuitatea sufletului.... Si eu vreau sa-mi pastrez zambetul.
Cum? Hranindu-ma cu frumosul din mine, din altii, din urat si din masura fericirii mele!
Ii multumesc lui Andu pentru aceasta minunata fotografie.
De ce esista oameni gaunosi? Poate pentru simplul fapt ca viata grea i-a inrait, i-a transformat, i-a deumanizat...E pacat ca unuii dintre noi am lasat resentimentele si timpul sa ne distruga ce erai mai frumos in noi ...UMANITATEA.
RăspundețiȘtergerePoate sunt eu prea intransigenta, Lorena, dar cunosc oameni care au trecut prin viata prin atatea greutati ca nici nu iti poti imagina. Cu toate astea umanitatea ii defineste.
RăspundețiȘtergereNu sunt absurda sa cred ca se poate realiza o lume perfecta, dar sunt atat de naiva sa cred in raul pe care il aduce o minte promiscua.
Multumesc de vizite:)
f interesant. frumosul erupe din negativitatea pozitivitatii si invers, din jocul estetic dintre ratiune si haos:)
RăspundețiȘtergere@Offshore
RăspundețiȘtergereDaca pentru mine frmosul inseamna o petala alba ce ma mangaie impreuna cu mirosul ei si cu delicatetea ei, asta nu inseamna ca si pentru altii acesta este frumosul.
Dar stii ce ma frustreaza?
Ca ei vad frumosul petalei dar nu vad frumosul pe care il naste ea in mine. Sau nu vor sa-l vada.
Si invariabil se naste invidia. Si invariabil apare uratul...si pffff
Unde si de ce ma aflu?:)
Iti multumesc pentru vizita. Am dat si eu o tura prin ograda ta, insa acolo este mult de "rumegat". Asa ca o sa trec frecvent:)
Este un vis frumos sa fii incnjurata de Oameni - o specie pe cale de disparitie din pacate
RăspundețiȘtergereSoarana, nu toti oamenii se lasa afectati de greutatile vietii.
RăspundețiȘtergereTu ai dreptate in ceea ce spui.
Eu ma uit la poza articolului....Nu-mi dau seama ce e chestia de sub crengutzele alea, dar pare sa fie ceva putrezit, lipsit de viata.Si crengutzele reprezinta tentaculele care transmit mai departe starea.Dar observ si culoarea placii de piatra, si inevitabil ma gandesc la traditionalele "flori de mucigai".Culoarea placilor invie ceea ce e lipsit de viata, dar scoate in evidenta paralela dintre viu si mort.Culoarea, destul de stearsa, este....vie.
RăspundețiȘtergere@Ogme
RăspundețiȘtergereDaca tu ai vazut asta ai vazut lumina de la capatul tunelului. Tot ce am scris eu nu era in intuneric, era in lumina...