KheirPteron

Unora le este frica de "sange".
Altii se hranesc cu "sange".
Si altii privesc doar metamorfoza.
Sunt doar trei din manifestari.
Cerseam azi starea necesara sa asez cuvintele, cerseam tavalugul acela gri care sa ma arunce in "cratima" exasperarii si sa pot sa scriu. Este preferabila starea asta, mai mult decat neputinta.
Poti construi un Taj Mahal perfect pe frumusetea mea. Ai tot ce iti trebuie si reusita este garantata. Te poti hrani cu "sangele" meu pentru ca ai puterea sa o faci, pentru ca nu iti este frica. Nu poti sa stai deoparte sa privesti metamorfoza. Nu este de tine atitutinea asta!
Si?
Il construiesti! Alb, imaculat, perfect asezat in lumina a milioane de rotatii ale soarelui, departe de orice umbra care sa-i stirbeasca stralucirea. Solid si curgator in acelasi timp. Agonia si extazul furtunilor mele desenate in culori calde.
Dar acea Infruntare?
Locul acela ascuns in forme geometrice diverse si pline de conuri de umbra, cine il calca?
Imi poti iubi tenebrele?
Imi poti accepta zvarcolirile negre si violente care isi vor iti capetele din mucegaiul namalos al balaurilor?
Da! Sunt si asa!
Sunt lacrimi amare si sunt frunza de toamna in vant.
Sunt totul si nimic intre alb si negru. Sunt calda si cinica. Sunt mereu metamorfoza propriilor mele trairi. Sunt durere si incantare. Nu sunt acceptare. Pentru ca daca as fi fost asa nici macar nu m-ai fi vazut, nici macar nu ti-ai fi coborat privirea spre degetele mele scriind trairi, nu ti-ar fi fost sete de cuvintele tale din mine.
Tu esti infinit mai puternic!
Intre o mana, a mea, si o aripa, a ta, unde ma arunci?