Om Mani Padme Hum...

Crezi ca este o rezolvare sa stergi cuvintele?
Nu! Nu este!
Ele au fost scrise, au fost citite si rastalmacite. Cine a facut asta si le reaminteste in amanunt. Cand au fost spuse, cum au fost spuse si mai ales cum au fost percepute. Propriile tale cuvinte dor atunci cand sunt recitite, dor si mai tare pentru ca au fost adevarate, pentru ca au fost expuse multor ochi.
Ai plamadit cu ele acolo o conceptie, ai construit ceva ce nu puteai sa spui decat in felul acela. Nu a fost o antrenare. A fost o razvratire a ta spre tine, spre ceva din tine ce mereu ai vrut sa se vada. Ai avut curajul sa areti si altor ochi cum esti.....
Daca ti-ai imaginat vreodata ca acea contradictie nu s-a vazut, te inseli amarnic.
Stergerea lor este o infrangere. Si nu una oarecare.
Este o infrangere a frumosului din tine. O renuntare a ceea ce esti cu adevarat.
Dar acel frumos a ramas in ochii si in sufletul celor ce au apucat sa te citeasca.
Noi nu uitam, noi nu reprosam, noi nu judecam.
Noi avem doar menirea de a fi aici oricand!
Cuvintele mi-au fost daruite si de aceea sunt subliniate cu alta culoare. Mi-au fost daruite pentru a le pune aici. In felul meu si nu altcumva....
Cuvintele nu mor si nu se sterg......
Buna dimineata Domnule Clasic in viata!