11 mai 2009

Mise en scene...


Azi fluturele meu s-a odihnit. Nimic din gesturile lui nu mi-a dat de inteles ca si-ar fi dorit altceva. In timp ce sorbeam din cafeaua fierbinte am observat ca si-a aruncat de ceteva ori privirea spre fereastra deschisa. Un gest mai degraba scarbit, care, trebuie sa recunosc, m-a uimit.
Ii place lumina si soarele. Lipsa lui de vitalitate nu parea sa fie o corvoada. Avem senzatia ca musteste de dorinta de a se reintoarce in coconul primordial.
I-am lasat fereastra deschisa si am pornit pe strazi. Imaginea lui m-a insotit tot timpul si detasarea lui de lume m-a scos din sarite.
Imi asculta pasii si imi urmarea zambetele cu o atitudine de mustrare. Ma facea sa ma simt vinovata dar nu stiam pentru ce.

Nu mai am energia sa il fac sa se simta bine. Si nu pentru ca nu vreau, ci pur si simplu pentru ca nu mai am un raspuns. Nu mai simt in el dorinta aceea de comunicare.
Am ridicat mainile spre cerul albastru si am inchis ochii. Este o senzatie de pierdere intr-un leagan amortit de vreme si spanzurat de creanga unui copac ce nu mai are ce spune, intr-atat este de plictisit.
Azi am culoarea gri.
Azi am cuvinte dar nu ma mai am pe mine.
Am constatat ca starea de convalescenta este cea mai potrivita pentru a etala superficialitatea. Nu am chef de fluturi sau de lilieci. Nu am chef de fotografii si nici de oameni. Starea de azi m-a facut sa vad uratul din ei. In consecinta am fugit.
Am fugit de teama contaminarii si mai ales de gandul ca orice infruntare s-ar solda cu o greata imensa. Cred ca este instinctul de conservare....

Ma simt un coregraf orb care incearca sa puna in scena un balet cu o balerina schioapa.
O vad cu ochii mintii, ii vad imperfectiunile si mai ales dorinta de a ascede pe un lampadar rosu ce atrage fluturii. Dar nu pot sa o vad in scenariul meu.
De fapt lipsa unui picior nu o face urata. De fapt nici nu stiu ce o face urata. Pentru ca sunt doar un coregraf orb ce incearca imposibilul...
Si de ce sa fiu indulgenta?

Nu poti lasa uratul sa te sculpteze dar cu siguranta te poti impotrivi...
Si ce il supara mai tare pe "urat" decat "frumosul"?
Am sa-i dau o sansa fluturelui din postura orbirii mele.....

2 comentarii:

  1. cata dreptate ai! Ignorand uratul putem avea o viata mai buna, mai linistita, insa noi, din contra parca in scormonim, il atatam cat putem noi ...nu stiu de ce, insa de multe ori ne facem singuri viata amara.
    Foarte frumos articolul tau ... imi place mult. Te pup.

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte frumoasa inlantuirea de imagini din postarea ta...

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!