Divergente...

Cand ti-am citit "Fantana" de undeva din tine, din nemargirea ochilor negri, a izbucnit un strigat ce parca luase forma glasului meu...
Cat de dor ti-a fost de mine!
Asta ai strigat si apoi ai tacut.
Nu ma speriasem. Cautam doar in mine cuvantul potrivit.
Nu exista un singur cuvant.
Sunt mult mai multe si mult mai altfel decat mi-am imaginat ca o sa gasesc.
Le inlantui si apoi le dai drumul pe fiorii asteptarilor ce s-au scurs de-a lungul anilor.
Nu te opresti si mergi mai departe, nevenindu-ti sa crezi ca te-ai izbit de ceea ce iti doreai intr-un fel atat de simplu si de firesc.
Si asta pentru ca, poate de-alungul acelor ani am uitat firescul.
Ma reintorc la acei ochi si la acele maini ca la un lightmotiv a unui sentiment ce nu are definitie si care nu se poate naste decat din mine si odata cu mine.
Ma intorc mereu la acei ochi negrii nu pentru ca nu ma regasesc in restul momentelor ci pentru ca in ochii mei albastrii negrul acela inseamna lumina.
Nu ucid nimic din mine pentru a sorbi lumina aceea.
Tu nu plagiezi. Tu nu ai nevoie de cuvinte.....
Si da! Spun pentru ca asa vreau!!!