Ne stim de cand fiecare zambet era consecinta unor cautari ale coloritului ce ne inconjoara si ochiul meu interior vedea dincolo de pixelii reci sertarul in care ti-ai inchis ochiul tau verde.
Nimic din rasetele noastre nu vatama si nimic din cuvintele noastre nu ranea ochii.
Ochiul meu albastru, de cele mai multe ori trist, si ochiul tau verde inchis si liber in acelasi timp au gasit amalgamul de cuvinte ce au impins spre o muzica aparte.
Zilele trec una dupa alta sus pe munte si lacrima ochiului meu albastru se stinge incet intr-un zambet linistit ce are melodia lui proprie. Lumea nu-l asculta, il crede un nebun, dar ochiul tau verde zambeste zambetului meu neinteles.
A mai trecut de atunci ceva.
Albul de var nu e chiar la fel…
E El….cu mainile blande si ochii negrii….
Eu, aici, tu, acolo….niciodata noi…
Esarfa in dar…
Sunt Sorana, Buna seara!
Acesta este un raspuns pentru aberatia zilnica….
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!