Penelul...

Lorendo spunea...

Penelul curgea pe perete. Urmele culorilor inconjurau fiecare fir de viata dand contur unei imagini ce initial parea sa nu spuna nimic.
Apoi galbenul a trecut in albastru si a nascut "viata". Intr-un mod cald si tandru se revarsa pe peretele imaculat creand o parte din ceea ce visul impregna porii vopselei. Un zambet larg si inocent de copilarie vioaie pregatita sa isi indrepte candoarea spre o lume desavarsita.
Maroul se alatura in curgerea aceea fireasca ca un nor protector de soare. Un claditor de zambete si cuvinte. Amestecate sub pelerina unor trairi atat de violente incat punctele de reper pareau ca invie.
Poti canta in culori, poti visa in culori dar poti iubi doar in alb.
Poti da acel alb pentru viata, poti zambi in alb tot pentru viata....
Priveam copilul din tine. Zambeam si din degete imi curgeau culori vii picurate din ochii intunecati. Era acolo copilul din tine sorbind cu sete dansul nebun al culorilor ce ii fac viata, ce inconjoara albul mereu in mijlocul haosului policromiei.
Lacrimile nu au culoare. Ele sunt doar lacrimi. Nici macar nu au conturul a ceva, nici macar nu incearca sa se invalmaseasca intre culori. Ele nu traiesc decat din ceea ce traim noi. Ele ne tradeaza si incearca sa amestece albul cu restul culorilor.
Copilul din tine a zambit. Nu pentru ca a uitat sa verse lacrimi ci pentru ca a ales albul ca si centru al propriului lui univers. Nimic din ploaia restului culorilor nu atinge acel alb din tine atata timp cat zambetele nu dor si lacrimile nu ard.
Am zambit iar!
Penelul a zabovit pe finalul imaginii. Era un copil mancand struguri, cu ochii mari si negrii indreptati spre un cer de vara pe care numai asa il cunoscuse. Alb....
Cat poate sa fie de cald ca strugurii sa nu-ti potoleasca setea?
Atat de cald incat alb sa nu mai existe.
Copilul din tine a zambit si apoi a fugit in haosul colorat. Vocea lui cristalina repeta intr-un ritm vesel:
- Imi place caldura mult!
Nu a plecat. Doar a atins cu privirea calda albul din el...
Era o ceata...era alb... ?
Nu o sa stim.....dar era real....