Buzele arcuite peste dantura perfecta deseneaza un zambet mai mult decat ironic. Printre sclipirile argintii din ochi strabate tenacitatea unui gand dur.
Am sentimentul ca in jurul meu oamenii asteapta o ploaie de ravase cu arome de simbol mereu cautat. O legenda a nemuririi scrisa in versurile unui tendon vulnerabil ia viata din pumnii inclestati.
Cutia magica s-a inchis. Eu stiu ce a ramas in ea.
Picioarele imi atarna peste haul prapastiei intr-un dans ciudat de lumini si umbre. Tac in revolta mea. Lacrimile se scurg usor pe obraji si, dincolo de ceata ce ma invaluie, intrezaresc cerul limpede al unui alt timp. Nu sunt lumi diferite asa cum vad altii. E aceiasi tonalitate tanguitoare si taioasa in acelasi timp.
Orele se scurg mai incet decat timpul revenirii.
Palma i se odihneste senzual pe cutia magica. Stie exact momentul in care a inchis capacul de mahon. Vocea baritonala ma indeamna sa privesc in sus si sa am putere...scrie....scrie.......
Mi-am asezat capul pe umarul lui. Haul de sub mine a inceput sa prinda contur. Mi-a cuprins fiinta in palme si mi-a sarutat-o. Totul in mine a inceput sa vibreze, sa aiba un sens dincolo de lumea care incearca cu disperare sa zgarie frumosul din noi.
Ma simt in siguranta privind mana ce se odihneste pe capacul cutiei. Ma simt vie si incandescenta ca o flacara ce nu poate fi rapusa. Mi-e cald in mine si in revoltele mele si am uitat de mult ce inseamna sa suspini.
Acum privesc cerul. Simt pe buze gustul de ciocolata cu alune si mi-e sete de cerul neverosimil al verilor in care imi culcam obrazul pe marea de paie calde...
Am zambit.
Mana de pe cutia de mahon mi-a cuprins obrazul incins...
Esti dincolo de lumea asta.....si daca nu ai plange nu ai fi OM.....
Haul nu mai are contur....
Ce a ramas in cutie?
Nu sunteti inca pregatiti sa aflati.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!