Machiavelic...

Este frumoasa....
Liniile din palmele ei zambesc acustic...
Ating infiorate zapada si apoi se opresc, in rosu, pe buzele usor intredeschise.
Pleoapele au alunecat usor peste privirea aceea umeda ce invoca placerea de dincolo de palpabil.
Este acolo si musca din frapiera de argint a timpului...
Marmorean, trupul isi modeleaza dansul strivind sub talpi sclipiri de diamante inca neslefuite. Rece si cald in acelasi timp, alb si dincolo de alb pana la negru, difuz si complet doar atunci cand degetele ating un cer verde ce isi descopera ochii stiutori....
Geamat de ardoare si papusi de portelan reci si tari se impletesc intr-un lant grotesc ce i se pare ca are o armonie ce pana atunci nu a mai intalnit-o.
Si-a intins trupul pe caricatura ce era in acele momente cel mai bun loc de odihna. A deschis ochii pentru a absorbi cerul verde si lumina ce i se revarsa pe coapsele ca portelanul. Buzele, in rosu, s-au destins untr-un zambet....
Muzica palmelor ii contura trupul si privirea trecea pragul unui simbol gasit.
Umbrele, ravasite de caldura odihnei ei, isi cautau colturile perfecte. Umbrele nu iubesc cerul. Ele isi canta doar revolta neputintei conturata in zambete amorfe...
Este ravasitor sa ii vezi somnul. De la distanta este rece si taios. Pe masura ce te apropii marmura se incalzeste si capata nuante ivorii ce isi revarsa cararile spre buzele, in rosu...
Zambeste. Materialul rochiei se desprinde de piept in dansul respiratiei....Acum canta...
Dar daca o atingi?
Cum ai indraznit sa intrebi asta, fiinta necugetata?
Nu poti sa o atingi, desi vrei asta in fiecare clipa. Mana iti va fi invaluita in focul primordial. Si o sa ti-o retragi pentru ca nu ai puterea sa o tii acolo, pentru ca nu ai puterea sa vrei arsura aceea. Cand mana a parasit-o si cand crezi ca tu ti-ai adunat destula forta sa o atingi din nou, o sa simti rece. Gheata aceea o sa-ti manance degetele pentru ca iti va fi mereu sete de caldura ce ai gasit-o intaia oara...
Si o sa cauti, si o sa scrijelesti, si o sa plangi, si o sa-ti doresti....
E doar gheata...
Nu e oarba, nu doarme si o sa suspine doar atunci cand nu o sa mai poata vedea cerul verde cu ochii stiutori...