16 ianuarie 2010

Marja de eroare...


De ce cu flori in par?....
Zambeste..
Trupul i se lasa mangaiat de iarba cruda. Deasupra plutea un cer concentric si habotnic. S-a lasat in seama caldurii. E ca si cum trupul ei avea amintiri separate de minte. Aroma de mar parguit s-a strivit de buzele calde.
Se mira si apoi tace.
A simtit o scurta durere in pumn. O dorinta vie si acuta sa loveasca. Orice. Fara sa puna intrebari.
Se simtea ca o piramida construita din pietre ce aveau menirea de a proteja.
O penumbra ii racorea trupul incins de iarba cruda. Si-a cuprins sanii in palme din dorinta de a impinge amintirile mai sus, spre varful piramidei.
Un gand jucaus s-a oprit pe varful degetelor.
Din neant s-a zamislit o dalta. Intre degetele ei dalta a prins viata. Modela incet marmura alba.
Schijele cazute pe langa trupul incins se transformau in roua. O sete nesfarsita inghitea iarba cruda. Printre buzele usor desfacute amintirile se transformau in roiuri.
Vocile din jurul ei prindeau contur. Nu trebuia sa deschida ochii ca sa le recunoasca. Strangea in palme sanii si mai tare. Dorea sa-i protejeze, dorea sa le ascunda areolele de sughitul iritant al vocilor pamantene. Simtea zvacnirea lor in palma si zambea....
Prigonit, gandul jucaus, si-a gasit locas in causul palmei ce strangea sanii. Ea i-a zambit si el a inteles...
Se rostogolea. Tavalug de marmura in iarba cruda...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Spune-ti parerea!!