Omidism....

Si nu stiu dupa iubire ce as putea sa-ti mai ofer....
Pe un plan sagital piciorul a alunecat in pantoful de culoare rosie. Se odihnea in mangaierea eleganta a pielii fine si isi contura ascendenta trufasa insotit de glezna fina si ferma.
Pantoful zambea femeii si tocul sfredelea caldaramul sub privirea ei inocenta.
De dincolo de zidurile vechi o melodie isi facea loc in cadenta pasilor.
Unduirea usoara a soldurilor cambrate urmarea pulsul strazii.
Buzele rosii, usor intredeschise si umede, isi spuneau povestea in ritmul muzicii.
Trecea, parca plutind, dintr-o lume inocenta si senina intr-o lume a poftelor ce o pandeau din toate colturile. Alegea zambete si stari, triumfa peste privirile iscoditoare ce se revarsau peste pantofii ei si rasplatea fiecare pas cu o trufie nascuta din constienta frumusetii ei.
Nici copil si nici femeie.....
Si copil si femeie...
Adierea calda a vantului ii lipea de trup rochia inflorata si ii mangaia nurii cu tandrete.
Usor uimita de zarva din jurul ei si-a intors privirile spre menestrelul ce isi daruia versurile in schimbul catorva banuti argintati. A zambit...
Stia ca sunetul fiecarei monede se va transforma mai tarziu in licoarea ce o sa-i dea menestrelului inspiratia de a calatori in lumea de dincolo de pantofii rosii si buzele umede.
Un ceas al soarelui si o umbra nascuta din trecerea timpului i-au impins pasii spre heruvimul cu chip de vultur ce impodobea chivotul legii. Un templu neinteles ce isi asternea cu dezinvoltura tainele la picioarele ei, o miscare inceputa si neinceputa dintre lume si univers.
Si pantofii rosii....
Menestrelul, un serafim urmas al dragaleseniei nocturne, cu chip de om si inima de leu, si-a lasat in urma harul de a fi vazut sub forma unui copil cu aripi. Degetele lungi au adunat de pe caldaram esarfa verde de matase cazuta in urma pasilor pantofilor rosii. A strans-o in pumn ca apoi sa-i dea drumul in adierea calda a vantului...
O alta melodie...
Un alt zambet...
Intelegere, revarsare de frumos si .....o glezna fina si ferma....