Intre cald si rosu...
Intre cald si rosu e un drum atat de lung incat si mie mi-a fost urat sa-l parcurg....
Parca nu asa urat. Cand m-am prins m-am bucurat de fiecare pas. Am vazut ca o mana in blug m-a facut sa ma simt cel mai tare.
Am inteles atunci ca amprenta mea cea bucuroasa a luat-o inainte. Am fost invidios pe ea si chiar m-am revoltat. Amprenta mea cumva refuza sa imparta cu creierul.
Am fost socat!
Oare amprenta era de capul ei?
Oare simtul tactil a trecut de la baza la varf?
Pe moment m-am enervat. Am sperat ca am sa aflu motivul. Noroc ca sunt increzator:)))
Ca altfel faceam deranj.
E o vorba din batrani, daca nu e timpul nu se arata si daca nu e timpul nu te mai forta baiete! Toate la timpul lor!
Baiete sti bancul cu timpul?
Ti-n timpul tau !
Nimic nu e mai frumos decat un OM. Preferabil obisnuit.
De ce?
Pentru ca omul iti poate raspunde la cele mai adanci dorinte pe care le ai.
Da! Omul!
Sub chip de femeie iti va raspunde la toate visurile sau visele, cum se vor grabi sa ma corecteze unii sau altii!!
De ce spun sub chip de femeie?
Pentru ca nu exista nimic mai minunat si pentru ca ma declar absolut subjugat de frumusetea femeii mele!
Nici nu pot sa inteleg cum pula. mea traiti voi?:)))
Ratacitilor!
Eu fara piciorul Soranei peste pulpa mea ma simt pierdut. Sunt eu nebun sau voi?
Cu ce dracu va ocupati?
Sunt deplasat sau voi chiar nu vreti ceva frumos in viata voastra?
Nu vreau sa aflu!
Intre cald si rosu...
Pavat cu piatra cubica a peregrinarilor e doar un drum. Un drum marginit de ceea ce vrem si ceea ce nu vrem. Un drum de o duritate ce sfasie talpile gandurilor aruncand fasiile moarte in santurile unor iluzii care nici macar nu sunt aruncate.
Simti?
De ce crezi ca te intreb asta?
Pentru ca iubesc fiecare pas dintre cald si rosu. Pentru ca nu ucid santurile ca sa adun iluziile nepierdute.
E o vorba din batrani, pe care bunica mea mi-o spunea cu zambetul pe buze: sa nu mergi in mormant fara sa cauti.
Nu stiam atunci despre ce vorbeste. Chiar m-am enervat. Aveam senzatia ca stiu totul si ca am raspuns la orice.
De ce?
Pentru ca asa credeam eu. Credeam ca daca ma grabesc si imapart cu generozitate palme si etichete o sa ajung la ROSU nevatamata si mai ales victorioasa.
Am aflat ca victoria este mai dificila ca mine. Am mai aflat ca doar atunci cand am piciorul peste pulpa ta gustul "victoriei" e cel care imi hraneste iluziile ce mereu le purtam in brate.
Dar voi? Ce ati invatat din drumul vostru?
Daca am sa fac aceiasi greseala de a imparti palme si etichete am sa va raspund ca nici macar nu ati stiut ca se poate invata ceva.
Dar a doua oara nu mai gresesc!
A doua oara nu mai lovesc. A doua oara doar iubesc cu intelepciunea talpilor calite pe un drum dur.
Eu vreau sa aflu!
Stiti ce?
Cum arata fericirea de pe chipul celor ce v-au strans iluziile si vi le-au incinerat daruind lumii puterea de a intelege!
Atat imi doresc!
Intre cald si rosu e un drum atat de lung incat si mie mi-a fost urat sa-l parcurg....
Parca nu asa urat. Cand m-am prins m-am bucurat de fiecare pas. Am vazut ca o mana in blug m-a facut sa ma simt cel mai tare.
Am inteles atunci ca amprenta mea cea bucuroasa a luat-o inainte. Am fost invidios pe ea si chiar m-am revoltat. Amprenta mea cumva refuza sa imparta cu creierul.
Am fost socat!
Oare amprenta era de capul ei?
Oare simtul tactil a trecut de la baza la varf?
Pe moment m-am enervat. Am sperat ca am sa aflu motivul. Noroc ca sunt increzator:)))
Ca altfel faceam deranj.
E o vorba din batrani, daca nu e timpul nu se arata si daca nu e timpul nu te mai forta baiete! Toate la timpul lor!
Baiete sti bancul cu timpul?
Ti-n timpul tau !
Nimic nu e mai frumos decat un OM. Preferabil obisnuit.
De ce?
Pentru ca omul iti poate raspunde la cele mai adanci dorinte pe care le ai.
Da! Omul!
Sub chip de femeie iti va raspunde la toate visurile sau visele, cum se vor grabi sa ma corecteze unii sau altii!!
De ce spun sub chip de femeie?
Pentru ca nu exista nimic mai minunat si pentru ca ma declar absolut subjugat de frumusetea femeii mele!
Nici nu pot sa inteleg cum pula. mea traiti voi?:)))
Ratacitilor!
Eu fara piciorul Soranei peste pulpa mea ma simt pierdut. Sunt eu nebun sau voi?
Cu ce dracu va ocupati?
Sunt deplasat sau voi chiar nu vreti ceva frumos in viata voastra?
Nu vreau sa aflu!
Intre cald si rosu...
Pavat cu piatra cubica a peregrinarilor e doar un drum. Un drum marginit de ceea ce vrem si ceea ce nu vrem. Un drum de o duritate ce sfasie talpile gandurilor aruncand fasiile moarte in santurile unor iluzii care nici macar nu sunt aruncate.
Simti?
De ce crezi ca te intreb asta?
Pentru ca iubesc fiecare pas dintre cald si rosu. Pentru ca nu ucid santurile ca sa adun iluziile nepierdute.
E o vorba din batrani, pe care bunica mea mi-o spunea cu zambetul pe buze: sa nu mergi in mormant fara sa cauti.
Nu stiam atunci despre ce vorbeste. Chiar m-am enervat. Aveam senzatia ca stiu totul si ca am raspuns la orice.
De ce?
Pentru ca asa credeam eu. Credeam ca daca ma grabesc si imapart cu generozitate palme si etichete o sa ajung la ROSU nevatamata si mai ales victorioasa.
Am aflat ca victoria este mai dificila ca mine. Am mai aflat ca doar atunci cand am piciorul peste pulpa ta gustul "victoriei" e cel care imi hraneste iluziile ce mereu le purtam in brate.
Dar voi? Ce ati invatat din drumul vostru?
Daca am sa fac aceiasi greseala de a imparti palme si etichete am sa va raspund ca nici macar nu ati stiut ca se poate invata ceva.
Dar a doua oara nu mai gresesc!
A doua oara nu mai lovesc. A doua oara doar iubesc cu intelepciunea talpilor calite pe un drum dur.
Eu vreau sa aflu!
Stiti ce?
Cum arata fericirea de pe chipul celor ce v-au strans iluziile si vi le-au incinerat daruind lumii puterea de a intelege!
Atat imi doresc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Spune-ti parerea!!