Iubire...

Te iubesc mai mult decat viata
Oricat de grea ar fi fost perioada in care m-am nascut nu i-am luat cu mine decat binele pe care mi l-a facut.
Mi-a dat liniste, mi-a dat placere. Acea placere care imi permitea sa-mi sarut fluturele, sa-l mangai si sa stau cu el.
Acum ma gandesc la fluturele meu, nu mai am timp sa-l sarut si alerg ca o musca bezmetica catre ceea ce cred ca m-ar interesa.
Oare m-am pierdut pe drum?
Oare nu mai simt?
Oare chiar m-am lasat coplesit de cotidian?
Nu cred...
Cred prea mult in mine sau prea putin.
De ce dracu am lasat aceste ganduri sa ma napadeasca?
Un moment de slabiciune?
Un moment de adevar?
Niciodata nu am sa fiu slab, pentru ca stiu ca sunt puternic, pentru ca stiu ca nu vreau ca indoiala sa-mi ia visul!
Iubesc toamna si culorile ei. Nu iubesc negrul. Poate pentru ca il iubesc prea mult, dar nu il vreau in sufletul meu sau in viata mea. Si in gandurile mele cand il primesc o fac din cauza ca e din mine. Nu-l iubesc, nu-l apreciez si nu l-as vrea.
E parte din adevar si nu il pot refuza. O parte mica care atunci cand se manifesta schimba orice culoare. Are puterea asta:)))
Nu i-am spus dar am pentru el o surpriza!!
Se numeste alb! Si il acopera chiar si pe el!
Viata e frumoasa, viata invinge! Ca vrea negrul sau ca nu vrea!
Nebunul de alb este cheia!

Nu iubesc viata mai mult decat pe tine...
Oricat de grea mi s-a parut odata starea de negru am vazut-o. Am privit-o in ochi si nu mi-a fost teama. Am aruncat dincolo de orice spectru fricile inutile si deziluziile. Nu ca sa ingrop negrul ci doar sa ii dau locul cuvenit.
Oare m-am pierdut pe drum?
Oare nu mai simt?
Nu cred...
Mi-am numarat in palme toamnele cu tot ceea ce mi-au adus. Mi-am scrijelit pe suflet tabloul unei lumi in care am desenat zambetul.
Si am stiut mereu ca negrul este acolo. Era la coltul gurii, in umbra zambetului meu. Nu pot sa nu il iubesc. Era parte din zambetul meu.
Linistea mea e prilej de valtoare.
Baiete furia cerului se va pogori peste tine!!!
Ai un singur raspuns!
Esti in stare? Ai puterea?
Te iert doar daca sti sa razi!
Altfel te condamn la intuneric vesnic!
Nu i-am spus, dar am pentru el o surpriza!!!
Se numeste Nebunie!
E dincolo de negru si aproape egala cu albul.
Nu se masoara, nu se cauta. Doar este!
Viata e frumoasa, viata invinge!
Indiferent de umbra negrului ce mereu vrea sa rastoane firescul din anotimpurile pe care le iubim.....
Si da! Cheia e Nebunul de Alb!