Nicidecum lasitate.....

- Ti-a adus fericirea?
- Da
- Poate sa iti ia aceasta fericire?
- Nu
- Atunci inseamna ca nu mai are importanta!
- Are. Pentru ca mi-a adus fericirea.....
In fiecare din cuvintele acestea am fost eu.
Si am zambit crezand cu toata forta ca locul de unde mi-a venit fericirea se poate pastra frumos, cald si la fel de intens ca si fericirea mea.
Ma privesc in oglinda dupa mult timp. Imi vad seninatatea din priviri si imi zambesc. Nu pentru ca sunt intruchiparea egoismului ci pentru simplul fapt ca imi place ce vad acolo.
Uneori degetele mele infrigurate si dornice de acel ceva mangaie cuvintele. Poate este un har sau poate pur si simplu acele cuvinte sunt uneltele ce au construit un drum spre ce imi doream.
Nu am sfartecat frunzele toamnei cu surasuri dar am rourat primaverile cararilor doar cu mine. Nicicand nu am lovit florile si am lasat cerul sa ma inunde. Norii i-am iubit iubind ploaia si irisii ochilor mei au dansat jocul setei pana la capat.
Intotdeauna!
Dar in felul meu.
Cuvintele mele doar iubesc. Iubesc ce mi-a fost daruit de un noroc ce nu se poate cantari si de un loc pe care candva il iubeam.
Sufletul meu iubeste. Dar nu fantome si nu cuvinte.
Iubeste trairi, iubeste frumosul din tine, acel frumos ce m-a impins dincolo de limita a ceea ce am crezut ca nu voi mai putea darui vreodata.
Cuvintele sunt rosii si sunt puse acolo ca sa ma defineasca, intr-un lant cladit, in tine si pentru tine.
Si asta nu imi poate lua nimeni. nici macar eu.....
>>>>>>>>>>>>Phoenix<<<<<<<<<<<