Calatorii in simturi - 11 martie - exact un an

Te-ai oprit acolo unde nu as fi vrut sa ma opresc.
Ciudat, nu?
Rasfoind in mine paginile unui trecut anuntat am pangarit pe undeva iluzia inaltimilor. Am transpus gri-ul pe un fond de inocenta dorita.
Nu o mai am...
Am uitat de mult sa plec privirea gales spre rotunjimea sanilor fierbinti si sa-i alint din spatele gingasiei.
Am uitat sa fiu timida si delicata.
Cu foarte mult timp in urma am ales sa fiu eu. Am ales sa scot la suprafata vulcanul acela care ma face sa par in ochii celorlalti o ciudatenie a naturii.
Fiind eu, am ales sa simt, sa rad, sa traiesc fara sa posed si fara sa fiu posedata.
Am ales sa nu pun niciodata egal intre posesie si iubire.
Am uitat ca daca urc pe scara cautarilor trebuie ca balastul sa ramana la zeul ce isi cere ofranda.
Nu am mai mult decat dau si nici nu ma opresc in a-mi inalta privirea dincolo de o dorinta mica si chinuita ascunsa temeinic in egoismul de femeie.
Ce trezesc pe o parte va lovi intotdeauna in partea cealalta.
Si nu stiu daca asta se poate inlocui cu tot ce am adunat eu in timp.
Nu stiu sa pun semnul echivalentei intre gustul de ciocolata si cel de sapun. Nu vreau sa aleg si nici nu vreau sa transpun in statui de gheata o iluzie ce bantuie cararile cautarii.
Mi-e prea dor ca sa fiu rationala..
Mi-e dor sa fiu dorita...
Nu revendic nimic, niciodata...
Doar iubesc...