Mereu un vis...

Este prima data in viata mea cand nu stiu ce sa fac cu propria-mi singuratate.
Am coborat in mine si dincolo de mine. Am palpat lemnul cariat al marionetei si am lasat-o sa rada satisfacuta in coltul ei prafuit.
Am privit fereastra deschisa spre o zapada ce nu isi are locul in timpul acesta si m-am invaluit in mantaua calda a unei primaveri dorite.
Am incercat sa zambesc printre lacrimi si sa inteleg de ce acum. Am magaiat urma pasilor mei pana in momentul prezent. Am simtit in urmele ravasite pe nisipul vietii pasiunea, zambetul, rasul, stralucirea, lacrimile si tot spectrul de culori care m-au modelat.
Am atins lipsurile si am constientizat fiecare frustrare nascuta din imperfectiune.
Am reascultat fiecare vers pus pe melodia sufletului meu si m-am uitat in oglinda ochilor ce m-au privit. Poate prea putini, poate prea multi...
Nu ma intristeaza nimic din ce am vazut in urma mea.
Nu ma intristeaza ca desenele de pe trupul si sufletul meu sunt la vedere, cu toate imperfectiunile lor.
Intr-o razvratire de moment am incaltat pantofii rosii...
Am zambit...
Gratia lor e impregnata in mine si a devenit izvorul din care pot darui tot si mereu cu zambetul pe buze...
Iti mai aduci aminte visul meu?
Visul meu este o plimbare....atat.

Si nimeni pana acum nu a vrut sau nu a putut sa mi-l implineasca. Poate pentru ca e un vis atat de simplu si de cald. Poate din cauza ca e un vis in care nu anotimpul conteaza.
Dar e visul meu, si desi e atat de simplu nimeni, dar nimeni, nu a avut curajul sa mi-l puna la picioare. Indiferent de daruirea mea...

Cu palaria de paie cu panglica mov.....Ieseai din cladirea de pe strada Snagov.....Usor te-ndreptai spre Calea Mosilor.....Sa-ti iei bluza pepit de la Bucur Obor.....

Asta este visul meu. O plimbare...
Palaria de paie cu panglica mov zace intr-o cutie. E acolo de cand imi visez visul...
Il merit implinit sau nu, nu stiu....
Si nici macar nu stiu daca vreau sa aflu.
E un vis atat de frumos si de cald incat mereu ma face sa zambesc. Mereu ma face sa sper si mereu o sa faca parte din mine.
Iti privesc sufletul din palmele mele. Ii zambesc si revars pe el toata iubirea mea. Inalt palmele spre cer si il las sa zboare, sa caute, sa cante, sa rada....
Nu am sa-l strivesc niciodata cu imperfectiunea desenelor infierate pe fiinta mea....
Draga Miruna, ce rost are sa-ti cumperi toate lucrurile acestea?......

Are...pentru ca te iubesc....