Silent lucidity

Daca ar fi sa-mi imaginez un loc in care dezgolirea e un firesc, acel loc....
Exista!
E in mine. Atins de culori imperceptibile si involburat de furtunile abstracte ale unui suflet, ce fara minte, a cautat mereu sa simta.
Contur...
Suflet fara chei al unei simtiri ce isi impinge vraja dincolo de harul ce renaste din frunzele ce vorbesc tacut.
Muguri...
Tandretea obrazului ce se aseaza in palma insetata de lumina. O lumina daruita in valtoarea dorintei ce da forta cuvintelor. O lumina ce scanteiaza diamantin si taios in suflete atat de dornice de suisul abrupt al trairilor.
Ferestre...
Niciodata inchise si mereu capturand caldura. Ferestre ce nu se feresc sa atinga buzele rosii si trupul conturat in minti care vor sa zdrobeasca o carapace iluzorie. Acolo unde se deschid ferestrele e necunoscutul cunoasterii mele invaluit in desavarsirea mea. Punctul de unde plec si ma reintorc mereu ataingand pana la epuizare urmele mangaierilor tale in alte lumi. Locul unde furtunile mele se hranesc din seva scarilor ce urca inspre neguri inspiratoare.
Verde..
In tot verdele meu am dorit rosul. Niciodata in contratimp cu mana calda ce mi-a mangaiat sufletul. Din mine e in tine, din tine e in mine si din noi dincolo de ei.
Mangaiere...
Doar valsul asteptarilor biciuit de intensitatea apei ce ne invaluie. Albastra....Te mangai cu simtul acerb al setei ce imi hraneste fiinta. Te mangai cu forta si caldura, te sarut cu lipsa de frica fata de intuneric si cu dorinta abrubta a sinelui meu modelat in primaverile in care te-am cautat.
Palme...
Mereu deschise catre zborul tau inalt. Nu stiu sa-mi fac palmele pumni. Zambesc in palmele mele rosii sarutand lumina din palmele frunzelor tale ratacite in vartejul adierii de primavara...
Iubire...
E locul acela unde niciodata cuvintele nu mint, nu amagesc, nu dor, nu cauta....
E locul acela in care dezgolirea e un firesc, e acel loc...