Indiferenta spui tu?
Nu imi place moneda asta de schimb. Cred ca este sub deminitatea umilintei.
Umilinta are o demnitate, are o intensitate. Spune ceva atat despre tine cat si despre cel ce te vrea asa. Are un inceput si un sfarsit, ca toate in viata asta.
Indiferenta mi se pare josnica. Si asta pentru ca nu exprima decat teama si o supraevaluare a unui ego destul de incalcit.
Daca te refereai la utilizarea indiferentei ca sa dai nastere la niste reactii este mai grav decat daca te umilesti. Reactiile oricum le vei avea insa, dupa parerea mea, sunt doar niste zbateri inutile a celui ce se vrea intr-un fel inteles. Reactia la indiferenta nu contureaza nici iluzii si nici vise, nu spune nimic despre om si cu atat mai putin despre ceea ce simte si vrea pentru tine.
Nu imi plac trairile mici. Imi plac reactiile adevarate, de asumare, de provocare, cele care nu neaparat te definesc dar cel putin te contureaza. Iubesc cuvintele pentru ca in ele poti sa spui multe, iubesc cuvintele care dezgolesc si care lovesc, acelea care te umilesc si care te fac sa evoluezi cautand.
Indiferenta ma lasa rece si nu am ce invata din ea, atata timp cat sunt inzestrata cu rabdare. Mi se pare inutila pentru ca nu ma perverteste in nici un fel, nu lasa urme pe mine si in mine si nici macar nu imi stimuleaza interesul.
Iti scriu acestea, Anonima, pentru ca simteam nevoia sa te fac sa intelegi de ce josnicia nascuta din aplicarea indiferentei pe cineva, din punctul meu de vedere, duce doar la imaginea unei balti noroiase din care, din pacate, nuferii lipsesc.
Nu imi place moneda asta de schimb. Cred ca este sub deminitatea umilintei.
Umilinta are o demnitate, are o intensitate. Spune ceva atat despre tine cat si despre cel ce te vrea asa. Are un inceput si un sfarsit, ca toate in viata asta.
Indiferenta mi se pare josnica. Si asta pentru ca nu exprima decat teama si o supraevaluare a unui ego destul de incalcit.
Daca te refereai la utilizarea indiferentei ca sa dai nastere la niste reactii este mai grav decat daca te umilesti. Reactiile oricum le vei avea insa, dupa parerea mea, sunt doar niste zbateri inutile a celui ce se vrea intr-un fel inteles. Reactia la indiferenta nu contureaza nici iluzii si nici vise, nu spune nimic despre om si cu atat mai putin despre ceea ce simte si vrea pentru tine.
Nu imi plac trairile mici. Imi plac reactiile adevarate, de asumare, de provocare, cele care nu neaparat te definesc dar cel putin te contureaza. Iubesc cuvintele pentru ca in ele poti sa spui multe, iubesc cuvintele care dezgolesc si care lovesc, acelea care te umilesc si care te fac sa evoluezi cautand.
Indiferenta ma lasa rece si nu am ce invata din ea, atata timp cat sunt inzestrata cu rabdare. Mi se pare inutila pentru ca nu ma perverteste in nici un fel, nu lasa urme pe mine si in mine si nici macar nu imi stimuleaza interesul.
Iti scriu acestea, Anonima, pentru ca simteam nevoia sa te fac sa intelegi de ce josnicia nascuta din aplicarea indiferentei pe cineva, din punctul meu de vedere, duce doar la imaginea unei balti noroiase din care, din pacate, nuferii lipsesc.
Ei... cine mai spune ca indiferenta nu doare .. in special cand vine din partea altora :)
RăspundețiȘtergereInsa viata insasi contrazice principiul indiferentei. Viata in seamna implicare, inseamna sa fii parte dintr-un (eco)sistem.
Nici macar pietrele nu sunt indiferente. In ele zac ascunse forme pa care maiestria unui sculptor le poate elibera.
Indiferenta ca forma de protectie nu te ajuta decat sa refuzi sa traiesti.
Marile puteri ale Europei interbelice au privit cu "indiferenta" cum flamura national-socialismului se intinde incet peste intreaga Europa pentru ca apoi sa intre una cate una intr-un razboi ce ar fi costat mult mai putine vieti daca raul ar fi fost tratat din timp.
"Fuer Triumpf des Bosen reicht es, wenn die Guten nichts tun!" - Pentru triumful raului e suficient ca cei buni sa nu faca nimic" -'Afustieg des Bosen'
Indiferenta este o forma de manifestare. Daca este reala si nu mimata, poate deveni apexul umilintei pentru destinatar. O dovada a faptului ca nu iti mai pasa de el, ca nu te mai intereseaza personajul.
RăspundețiȘtergereUra, dispretul, iubirea, umilinta sunt semntimente care arata ca omul inca conteaza pentru tine, ca e ceva inauntru care te impinge spre el. In momentul cand ti-e indiferent, e grav cu adevarat. Uite, eu accept faptul ca ma iubesti deplin, as accepta si sa ma urasti, sa ma dispretuiesti nu cred ca vei reusi vreodata :)) dar daca te-as simti indiferenta ar trebui sa te ucid cu mainile goale.
Sa-ti simt zbaterea, la propriu, poate m-ar m-ai calma putin :))
Pai vezi Ego de ce cred ca e josnica:D ma omori pe mine, te omori pe tine:)) era sa zic o porcarioara. Pup
RăspundețiȘtergereerata: "m-ar mai calma"
RăspundețiȘtergeredoi in unu'. omora-te-as intre cearceafuri :))
Ego sunt doua variante:
RăspundețiȘtergere1. daca ma iubesti precum spui, arata-mi-te! ca sa nu pup in van:D
2. la chestia cu cearceafurile - hmmmm parca mi-as dori, in perversitatea mea, sa fii femeie.
Asta ca sa mai ling rani si de altfelD:
PS. e o prvocare!
hm, imi intorci vorbele, femeie! "accept faptul ca MA iubesti deplin" tu pe mine, adica :))
RăspundețiȘtergeresi, btw, ai grija ce-ti doresti ( ce promiti),poate ca am rana deschisa si supuranda:))
este interesant sa fiu iubita asa fara sa stiu de cine:D dar imi asum riscul. Deci tot la tine in teren se afla mingea:))))
RăspundețiȘtergerechestia cu rana este relativa :D in cazul in care o sa pun boticu :)))
e ca si pus, restul aproape nu conteaza :D
RăspundețiȘtergere