Yo Yo...

Va aduceti aminte de Midas al meu?
Cred ca ma pot considera o norocoasa. Si nu spun asta pentru ca mi-am facut norocul cu mana mea ci pentru ca asa mi se intampla. Tot timpul am avut sansa de a intalni ceva special in cele mai neobisnuite momente ale vietii.
Am urcat azi la mansarda sa caut intr-o cutie o jucarie. Una din jucariile "sperietoare". Acele cutiute din care iese ori un sarpe, ori un mic dragon.
Fiind destul de devreme, marioneta mea inca dormea. Am lasat-o sa se scalde in visele ei grele si am deschis cutia in care stiam ca am pus jucarioarele.
Un Yo-YO!!!
Mi-am adus aminte cum incercam sa-mi imbunatatesc abilitatile de control asupra jucariei. Era ceva instinctual de fapt. Habar nu aveam ca important era ca yo-yo-ul sa urce si sa coboare de cat mai multe ori. Dar cu siguranta imi aduc aminte ca pierdeam ore in sir admirand precizia cu care firul se incolacea pe axul dintre cele doua discuri. Am iubit jucaria asta!!
Am zambit si am privit marioneta. S-a trezit. Cu ochii impaienjeniti de urmele unui somn greu s-a uitat la mine. Parea oarecum detasata si nu eram convinsa daca si ea a inceput sa-si aduca aminte.
Am continuat sa ravasesc lucrurile din cutia cu amintiri. Am gasit cutiuta aceea din care iesea un sarpe. Sarpele era vopsit in negru si rosu.
- Tu iti aduci aminte cum se numesc cutioarele astea? am intrebat marioneta somnoroasa.
- Nu. Nu am stiut niciodata si intotdeauna mi-a fost frica de ele
- De ce?
- Nu imi plac surprizele. Imi depasesc capacitatea de intelegere.
- Esti uracioasa azi iar mie mi-e lene sa le pun inapoi in cutie. Te las sa te delectezi cu ele.
- Esti rea!
- Nu. Sunt doar obosita.
Am plecat zambind de acolo strangand in palma Yo-Yo-ul.
De ce nu imi aduc aminte cum se numesc acele cutioare?