5 februarie 2009

Zambete de martipan...

Am vazut azi cerul. Mi se parea atat de aproape incat am avut tendinta sa intind mana sa il ating. Apoi un mic nor alb s-a aplecat ganditor si mi-a cantat la ureche un cantec de leagan. Am chicotit si am simtit in nari aroma de scortisoara si vanilie. Apoi am zambit si am mers mai departe...
A fost ca si cum cantecelul de leagan al norului a desenat pe asfalt o alta carare, intre celelalte carari.
Am mers pe cea de culoare galben crom pentru ca era calduroasa. Ma invaluia si apoi imi gadila narile cu o mica pana din firisoare de menta.
Acum privesc palmele care imi tin sufletul in mana. Au degetele lungi si ocrotitoare. Palmele astea au si ochi. Da. De ce radeti? Palmele care tin in ele sufletul meu au iubirea si iubirea intotdeauna are ochi...
Am vazut..a fost..am mers..acum privesc...ezoteric...mi-e cald in mine si in palmele ce imi tin sufletul...

Un comentariu:

  1. Martzipan...bleah! :P Martipanul imi aduce aminte de haine cu miros de naftalina, paine la cartela, cozi la lapte si ciocolata de 2 ori pe an. Urasc martzipanul, dar imi place cerul!

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!