Convulsii....

Nu puteam sa ma smulg din ghearele cosmarului. Ma auzeam cum o strigam pe mama, desi eram constienta ca nu ma poate auzi in zvarcolirea mea disperata. Parca eram legata acolo in cosmar cu niste lanturi invizibile pe care ratiunea nu le putea rupe. Imaginile din vis se derulau in fata ochilor deschisi si nu aveam puterea nici macar sa intind mana spre noptiera sa aprind lumina.
Mi-am spus atunci ca daca asta ar fi ultima clipa de viata din mine....
Dar nu am putut sa gandesc mai departe. Am incercat sa imi adun toata forta mintii sa arunc departe de mine cosmarul...
Te visasem intr-o mlastina cetoasa, inconjurat de palcuri de iarba ciudata ce isi arunca umbrele hade pe fata ta chinuita si plina de sange. Trupul iti era contorsionat de durere si mainile se intindeau inspre mine. Tipai....si parca nu era glasul tau. Vorbeai o limba arhaica, neinteleasa. Cuvintele erau scurte si ascutite. Te zvarcoleai in namolul ce te atragea spre adancuri si deasupra ta plutea o panza de paiajen imensa ce abia astepta sa te scufunzi, ca sa poata sa te inchida acolo definitiv....
Plangeam si te strigam cu toata puterea. Incercam sa-ti trimit inapoi cuvintele ca sa ma poti intelege, si ele incapatanate, parca se izbeau de un zid nevazut din care ricosau si ma izbeau in fata cu puterea unor ace de otel.
Cred ca m-am trezit din cauza spaimei generata de neputinta de a te scoate de acolo...
Pana la urma am reusit sa inlatur imaginile cumplite si m-am ridicat in capul oaselor. Eram transpirata si obrajii imi erau scaldati in lacrimi. Tremuram ca o vergea ce intra in rezonanta cu ceva metalic si greu. Respiram sacadat si incercam mereu sa-mi repet ca a fost doar un cosmar si ca in realitate nu se intamplase nimic.
Nu am mai putut sa dorm. M-am invartit prin casa ca o fantoma batrana si fara scop.
S-a facut ziua. Inca sub impresia cosmarului, mi-am facut o cafea mare si am iesit in aerul curat, pe terasa. Gustul cafelei si tigara m-au linistit.
Am privit telefonul si abia mi-am stapanit impulsul sa nu sun. Vroiam doar sa stiu daca esti bine....
Asta m-ar fi linistit....
Dar nu am sunat....
Si asta nu m-a linistit....
Acum stiu ca esti bine....
Somn lin, iubirea mea!