Nu vor..

Cand prinzi un fluture trebuie sa-i soptesti dorinta ta. El este menit sa o duca spiritelor...
Asa se spune...
Azi l-am privit. I-am privit ochii incantati si senini care cauta mereu curiosi alte lumi, alti oameni, alte trairi. Azi l-am privit cum imi da energie. Simteam cum se revarsa spre mine in valuri caldura aceea atat de necesara. Fara sa imi caut colturile intunecate am acceptat sa sorb din paharul vietii cu nesat si fara sa ma gandesc cat dau inapoi. M-a linistit spunandu-mi ca nu este o comeptitie. Este ceva firesc si natural sa fie asa.
Dar pe de alta parte, cei tenebrosi si cenusii, plini de lacrimi si de frustrari sunt cei care sorb din mine. Si implicit din el. Dar are puterea sa inchida canalele si mai ales are puterea de regenerare, desi uneori oboseste. Nu este acea oboseala urata. Nici nu pot sa o definesc de fapt.
Ii priveam somnul. Lin si ascuns in respiratii usoare. Parca mangaie in somn. Este linistit acolo in lumea zeului somnului. Nu pare a fi o impacare cu el ci mai degraba o renastere. Apoi deschide ochii. Clari, limpezi, umezi. Buzele insetate se desfac ca niste petale intr-un suras ce pare sa sfideze namolul inconjurator. Apoi aude ploaia. Nu se minuneaza. Se bucura. Pentru el ploaia este acel punct de dezlantuire, ca o scanteie vizibila a dorintei lui de cer senin.
Cred ca pot asocia in mintea mea fluturele cu o arahnida nocturna. Insa nici pe departe nu sunt sigura care ar fi intregul rezultat.
De ce mi-a venit sa fac asocierea asta?
Ma gandeam pur si simplu la tonul moale al vocii, precum catifeaua de pe aripile fluturelui. Apoi la cel ragusit sau usturator de taios, vorbirea masurata si lenta sau rimata si repezita. Se gasesc atat in arahnida din el cat si in acel fluture ce zboara mereu spre inaltimi nebanuite de simplitatea de zi cu zi.
Care sunt sansele sa supravietuiesti unui asemenea complex de sunete si trairi?
Oricum nu le poti calcula.
Daca incerci sa faci asta nu o sa ai curajul sa mergi acolo....
Daca nu?
Trebuie sa ai doza necesara de nebunie si frumos ca sa ii urmezi zborul. Trebuie sa-ti placa atat arahnidele, cat si fluturii si soparlele cenusii, atat liliecii cat si trandafirii. Si mai ales sa-ti placa in egala masura soarele si furtunile. Sa iubesti umbrele pentru frumusetea din uratul lor, sa calci cu intelegere printre petele de sfoiag si sa nu il inlaturi cu brutalitate. Sa vrei sa intelegi si sa nu crezi ca ai invatat totul.
Cum poti sa te simti in siguranta intr-un zbor atat de periculos?
Poti! Pentru ca vrei si pentru ca simti, poti pentru ca nu vrei confirmari si mai ales poti pentru ca nicaieri nu esti mai in siguranta ca intr-un hau plin de umbre luminoase...
Pentru cei ce nu....