Azi m-am hotarat sa pun in cuvinte imaginea a doua lumi care initial nu par sa aiba tangenta.
Nu vreau sa calculez nici un sin si nici un cos de alfa, nu vreau sa dau masura acestor lumi.
Ramane la aprecierea fiecaruia cum priveste acest tablou.
Lumea virtuala
Am ratacit mult in aceasta lume. O mai fac si acum. Insa imaginea acestei lumi pentru mine este opaca si nu are nici macar un contur.
Este o lume populata de fel de fel de indivizi. Este o lume in care, in primul rand oricine poate sa fie ce si-ar dori sa fie in realitate. Avand in vedere aceasta posibilitate cantitatea de falsitate este direct proportionala cu cea de prostie.
Oameni tristi, care nu isi vad orizontul. Oameni care refuza sa ia o atitudine in viata de zi cu zi dar care de acolo, din spatele monitorului de care sunt aparati, arunca judecati, care isi permit sa eticheteze cu raceala cuvintelor incarcerate in dictionarele on line. Raceala tastelor le-a patruns atat de mult in trup incat nici caldura cuvintelor poeziilor nu-i mai poate dezmorti....
Si ma opresc aici cu descrierea pentru ca ceea ce simt in mine este prea frumos pentru a strica cu o imagine atat de trista.
Lumea reala
O lume a simtului si a emotiei, o lume a aromelor si a luminii. Un covor viu pe care pasim in fiecare zi. Un colt de rai in care natura impleteste mii de culori si ni le asterne la picioare.
Ce poti vedea in lumea asta?
Zambete de copii care iti incalzesc sufletul, care iti arata universul prin inocenta privirilor ridicate spre cerul albastru de vara si care te uimesc atunci cand asemuiesc norii cu vata de zahar.
Adieri de vant pe care fruntea incinsa de ganduri si caldura le transforma in izvoare cristaline cu apa rece din care poti sa-ti ostoiesti setea.
Comori de sunete invaluite in parfum de flori si seri de vara in care caldura sufletului calatoreste pe Calea laptelui, intr-o dorinta a primordialului ce se rasfrange peste pleoape timide.
Oameni plini de vioiciune care isi duc existentele efemere si totusi zambesc vietii cu speranta si incredere. Tablouri, fotografii, parcuri, paduri, mare, munte. Boemi cu versurile impregnate in sange si cu chitarile atarnate in spate care isi duc dorurile in cele patru vanturi.
Si atat de multe altele frumoase pe care uneori nici nu le vedem in graba noastra cotidiana.
Si atunci?
Cati dintre voi, locuitori ai lumii virtuale, v-ati privit iubitul sau iubita zambind sau spalndu-si pielea fetii in roua diminetilor ce se succed dupa noptile de amor nebun?
Cate dintre voi, femei virtuale, va aduceti aminte cand a fost ultima data cand v-ati privit iubitul in ochi sa ii cititi dorinta? Cand a fost ultima data cand ati vazut in voi Femeia?
Cati dintre voi, barbati virtuali, va aduceti aminte cand a fost ultima oara cand ati mirosit parul iubitei ravasit de briza marii?
Trebuia sa intreb de fapt daca mai stiti cum este sa simti…..
Nu vreau sa calculez nici un sin si nici un cos de alfa, nu vreau sa dau masura acestor lumi.
Ramane la aprecierea fiecaruia cum priveste acest tablou.
Lumea virtuala
Am ratacit mult in aceasta lume. O mai fac si acum. Insa imaginea acestei lumi pentru mine este opaca si nu are nici macar un contur.
Este o lume populata de fel de fel de indivizi. Este o lume in care, in primul rand oricine poate sa fie ce si-ar dori sa fie in realitate. Avand in vedere aceasta posibilitate cantitatea de falsitate este direct proportionala cu cea de prostie.
Oameni tristi, care nu isi vad orizontul. Oameni care refuza sa ia o atitudine in viata de zi cu zi dar care de acolo, din spatele monitorului de care sunt aparati, arunca judecati, care isi permit sa eticheteze cu raceala cuvintelor incarcerate in dictionarele on line. Raceala tastelor le-a patruns atat de mult in trup incat nici caldura cuvintelor poeziilor nu-i mai poate dezmorti....
Si ma opresc aici cu descrierea pentru ca ceea ce simt in mine este prea frumos pentru a strica cu o imagine atat de trista.
Lumea reala
O lume a simtului si a emotiei, o lume a aromelor si a luminii. Un covor viu pe care pasim in fiecare zi. Un colt de rai in care natura impleteste mii de culori si ni le asterne la picioare.
Ce poti vedea in lumea asta?
Zambete de copii care iti incalzesc sufletul, care iti arata universul prin inocenta privirilor ridicate spre cerul albastru de vara si care te uimesc atunci cand asemuiesc norii cu vata de zahar.
Adieri de vant pe care fruntea incinsa de ganduri si caldura le transforma in izvoare cristaline cu apa rece din care poti sa-ti ostoiesti setea.
Comori de sunete invaluite in parfum de flori si seri de vara in care caldura sufletului calatoreste pe Calea laptelui, intr-o dorinta a primordialului ce se rasfrange peste pleoape timide.
Oameni plini de vioiciune care isi duc existentele efemere si totusi zambesc vietii cu speranta si incredere. Tablouri, fotografii, parcuri, paduri, mare, munte. Boemi cu versurile impregnate in sange si cu chitarile atarnate in spate care isi duc dorurile in cele patru vanturi.
Si atat de multe altele frumoase pe care uneori nici nu le vedem in graba noastra cotidiana.
Si atunci?
Cati dintre voi, locuitori ai lumii virtuale, v-ati privit iubitul sau iubita zambind sau spalndu-si pielea fetii in roua diminetilor ce se succed dupa noptile de amor nebun?
Cate dintre voi, femei virtuale, va aduceti aminte cand a fost ultima data cand v-ati privit iubitul in ochi sa ii cititi dorinta? Cand a fost ultima data cand ati vazut in voi Femeia?
Cati dintre voi, barbati virtuali, va aduceti aminte cand a fost ultima oara cand ati mirosit parul iubitei ravasit de briza marii?
Trebuia sa intreb de fapt daca mai stiti cum este sa simti…..
scrierea ta imi pare un adio trist adresat lumii virtuale...
RăspundețiȘtergereLumea virtuala e doar rea, lumea reala e doar buna. Viata e alcatuita din alb si negru. Nu este un adio spus lumii virtuale Vali, este o blamare a ceva ce i-a facut iubitul sau pe ea sa se simta prost. Orice si oricine ar face asta, e rau. Ca la 3 ani, cand vine doamna educatoare si bate coltul patului in care se loveste piticul, si el se va mai bine, e exact la fel si aici. Lumea virtuala este de fapt un instrument de comunicare, ce faci tu mai departe cu el, e altceva. Exact ca un cutit, e o unealta forte folositoare sau un instrument perfect de ucis, si demn de a fi condamnat. Insa poezia asta..cu lumea reala asa frumoasa si doar cu parti bune e chiar interesanta.
RăspundețiȘtergere@ Sergiu
RăspundețiȘtergereDin fericire pentru mine am avut mai mult noroc in viata, natura m-a inzestrat cu mai multi "neuronei" si am reusit sa trec peste Doamna Educatoare:) si aceiasi Divinitate mi-a dat destule "papile gustative" sa SIMT lumea reala frumoasa.
Iar despre iubire, sti ca nu sunt nici la prima, in cel mai rau caz nici la ultima, dar sigur am avut mai multe ca tine:)
Daca cineva umbla cu cutitul si le taie firul, nu uita ca acel cutit e in mana mea.
Iti multumesc pentru ingrijorare!
Sorana Dixit! Daca mai era vreun echivoc:)
@Vali - nu Vali, nu este un adio, si sunt fericita. Pup si multumesc de vizita:)
virtuala sau nu, o lume e complexa! in nici un caz lumea virtuala nu e doar un mijloc de comunicare! e prea simplista definirea ei ca o simpla unealta.
RăspundețiȘtergereHai ca m-ai suparat. Sunt atat de minunat, de colorat, de spontan in multiversul virtual incat a ma scoate de acolo gol orb si surd, in lumea periculoasa de afara este echivalent cu o crima. Mama ma hranit de pui cu lapte sintetic, mi-a dat carne cu hormoni, legume ce n-au atins niciodata pamantul, Iaurt din lapte praf si vitamina C de sinteza. Mi-a cumpara PS2 la gradinita, mobil in clasa intai laptop in a doua si mi-am trimis prima tema pe mail; iar tu vrei sa ma uit la apus de soare pe Dunare, cand am 200 de PPS-uri cu Maui Tenerife si Club Mad?!
RăspundețiȘtergerelol
Radu mamiii, Raduleee:))) cum ma faci tu sa zambesc si sa rad :)
RăspundețiȘtergereIn general cam tot ce exista pe lumea asta are parti bune si rele , dar nu vad de ce as numi locsorul acesta unde noi comunicam ca si cand am vb la telefon sau am trimite un fax, recunosc un mediu putin mai complex, o lume ... Am experimentat comunicarea pe net si mi se pare ok si exercit aceasta forma de comunicare de cate ori am nevoie si simt ca vreau sa fiu impreuna cu altii pe care nu am posibilitatea de a-i vedea.Poate mediul asta este un mod bun pentru cei ce nu reusesc sa-si exprime dorintele fata in fata ...sunt sigura ca multi dintre voi au simtit cum ceva ii retine in a spune anumite lucruri, privind interlocutorul in ochi.
RăspundețiȘtergereIn rest, n-as putea numi niciodata acest 'loc' de comunicare o lume sau i-as da o importanta mai mare de cat a vorbi cu cutarescu, ca e mai ieftin si nu platesc impulsurile.Traim intr-o lume in miscare, rapida, iar forma aceasta de comnunicare virtuala ne permite sa fim in mai multe locuri in acelasi timp, mentinand legaturi cu ceilalti semeni ai nostri, persoane apropiate sau nu.