19 iunie 2009

Phoenix...


M-a uimit modul in care am perceput azi aerul racoros al diminetii. Infasurata intr-un sentiment de liniste si satisfactie, am zambit, fara sa imi dau seama, iederei care se intinde dezinvolta pe zidul vechi.
Nu pot insa sa-mi explic de ce primul impuls a fost sa urc in camaruta marionetei hidoase. Poate pentru ca de mult timp nu am mai trecut pe la ea si privirea ei hada a inceput sa se estompeze in memoria mea vizuala. Nu mi-am ascultat impulsul si am ramas pe terasa racoroasa savurand cafeaua fierbinte si tanjind dupa inca o ora de somn.
Maestrul jongleur probabil doarme la ora cand eu sorb zambitoare din licoarea neagra si aromata. Mereu in lumea lui si luptand pentru ea, alege somnul in clipele in care linistea i-a revenit in maini si in suflet.
Tot timpul am stiut ca arta cuvantului este aparte, ca poti ucide si poti renaste lumi si oameni cu ea, ca este o unealta atat de puternica uneori incat si cea mai scumpa papusa de portelan poate sa prinda viata daca o atingi cu ea. Si nu numai ca prinde viata, dar se aprinde in ea acea parte pe care a refuzat sa o constientizeze si a ascuns-o sub masca unui cinism desuet si obositor.
Macar marioneta mea e hidoasa si nu incearca sa ascunda asta. Si pentru ca este asa, Maestrul nu si-a dorit sa o manuiasca si sa-i puna in fata o oglinda in care sa-si priveasca hidosenia. Dar pe de alta parte a privit-o prin el, zile in sir, nelasandu-se circumcis de cioburile tenebrelor imprastiate pe podeaua veche a trecutului.
Apoi a plecat din mansarda absurda a uratului lasandu-i marionetei in prag frumosul cuvintelor modelate de mainile lui, acel exceptional pe care ochii mati si cinici il priveau de departe, din acel trup de lemn gaunos.

Apoi, fara nici un avertisment, mi-a venit in minte vocea Mestrului. Pasiunea cu care rotunjea cuvintele poeziilor ce ii imping si azi mainile fine spre a modela. Undeva, intre cer si pamant, exista un singur loc, la mare inaltime, unde poti respira. Unul singur. Daca vreodata cazi de acolo niciodata nu ai sa uiti gustul aerului ce l-ai respirat. Poti doar sa alegi jarul din care sa renasti.
Astazi ca si maine, pururi si acum....

7 comentarii:

  1. Atat de frumoasa e imaginea, ca nu ma pot opri sa nu vizez...
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai pot sa spun ceva? :) Nu! Si eu iti multumesc:)

    RăspundețiȘtergere
  3. ... din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum...

    RăspundețiȘtergere
  4. mult timp am meditat la semnificatia marionetei... in sfarsit m-ai lamurit si-ti multumesc. subscriu la aprecierea lui radu, chiar daca raman la parerea ca e putin prea dur termenul de hidos. ghitza contra, de.....

    RăspundețiȘtergere
  5. Ceva din imaginea iderii...si al cladirii din stanga ce se topeste sub greutatea zidului lasand la iveala barnele de lemn ale ...
    Maestrul; nu face 2 bani fara creatie, iar cinismul, asa cum am mai spus e arma celor...
    Te-as strange de gat...dar nu ma lasa zidul.
    Superb.

    RăspundețiȘtergere
  6. ....trecutului....e arma celor empatici..ca sa nu zic altceva:D....nu cred eu ca niste barne ale trecutului te impiedeca sa-mi iei gatul:D
    Multumesc Dan, pup!

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Phoenix...":

    ce faci curvo? tot nu te-ai lasat de scris? tu si cu alexa_4y ce va mai dati intelectuale cand de fapt sunteti niste curve :))))

    e mai bine la vedere..

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!