Se afișează postările cu eticheta melanj de siropuri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta melanj de siropuri. Afișați toate postările

12 noiembrie 2009

13 noiembrie 2009.....


Trecand pragul unei veri incandescente si spectaculoasa doar prin intensitatea a ceea ce am trait, pasesc timida in toamna.
Ma inconjoara mormane de frunze ce danseaza in jurul luminii calde si se astern pe pamantul ce le cheama mereu fara sa le ceara socoteala.
Imi duc pasii pe alei vechi si imbibate cu sunete diforme ce compun melodii nestinse de atingeri dure.
Ascult refrenul trecerii dintr-un anotimp in altul si filtrez prin irisul ochiului interior simturile exagerbate de betia unor poezii nescrise.
Valtoarea norilor ma invaluie si ma face sa-mi indrept privirea spre castanii ce se leagana in vantul ce inca nu este rece. Sunetul infundat al lemnului isi asterne pe obrajii mei rindeaua timpului.
Gust dintr-un noiembrie contradictoriu, gust din framantarile mele si revars asupra lumii un zambet cald de toamna.
Intrebarile s-au cuibarit in mansarda si marioneta a inviat subit sub atingerea soarelui molcom ce nu vrea parca sa paraseasca vara fierbinte.
Ochii ei reci privesc zborul fluturelui si lemnul trupului ei isi cauta sprijinul in sforile ce par sa intinereasca odata cu trecerea timpului.
Nu exista carti in mansarda, nu exista versuri aici, nu exista nici macar acel salaj al intentiei de devenire.
Static.
Si fluturele isi imprastie aurul aripilor peste praful acumulat in timpuri scurse pe mari ce plang de dorul fluxului.
Hidosenia marionetei s-a strecurat din nou in mine prin pleoapele deschise spre cerul unui noiembrie contradictoriu.
Nu pot sa nu scriu, nu pot sa nu spun ce simt. Imi este imposibil sa refuz a ma privi in oglinda pe care de cele mai multe ori o iubesc.
Si unde pot face asta cel mai bine?
Doar in sufletul meu.
Nu pot sa ma dezmit si sa ignor vartejul de cuvinte ce ma atrage si ma face sa definesc starile ce ma strabat.
Nu pot sa nu inlantui haosul de cuvinte din ochii tai negrii si nici nu pot sa ma dezmit ca apartin.
Ar insemna sa ma parasesc pe mine facand asta, ar insemna sa ucid cu cinism si sa reneg, ar insemna sa opresc timpul in loc si sa arunc harul iubirii dincolo de ce ar insemna el.
Nu vreau asta! Nu pot sa fac asta!
Imi adun linistile in causul palmei si mi le asez pe obrajii infierbantati de febra acestui noiembrie...
Va veni ziua de 13 si nu pot decat sa spun ce imi doresc pentru fiecare anotimp daruit mie de cel mai frumos fluture....
...............multa viata anotimpurilor ce vor veni...........

10 martie 2009

Menestrel si poet....

Mi-am adus aminte azi, in timp ce savuram cafeaua, de un comentariu ce as fi vrut sa-l las pe un blog. Nu imi aduc aminte de ce nu l-am lasat. Era vorba despre o sectiune din viata mea care realizeaza acel echilibru necesar confortului. Nu a fost o revelatie ci a fost asezarea in cuvinte a unei stari de fapt. Acea comuniune dintre mine si Creion.
La prima vedere este o unealta banala care lasa in urma ei dare de diferite forme si marimi. As fi lipsita de etica sa afirm ca mana ce-l impinge pe acest Creion sa lase dare este condusa de ceva extraordinar, iesit din comun.
Ce este el pentru mine?
Creionul este unealta gandului meu.
Creionul este unealta sentimentelor, trairilor si simturilor mele. Ochii cuprind clipa iar imaginatia si perceptia devin Creion.
Creionul este mesagerul dorintei mele de a impartasi ceva. Este menestrel si poet contemporan.
Este generos si se inclina in fata a ceva. Este abisul, absurdul si concretul. Este terapia mea si chiar nu conteaza ce forma are!
Este cel ce lasa pe hartie dara ce reprezinta muzica din mine...

30 septembrie 2008

Grapefruit...


O stare de bine e o stare de bine si atat. A spune ca ti-e lene e o stare de bine!
Ma gandeam sa urc azi la neghioaba de marioneta cand am vazut cat de stupida e ceata de afara. Mi-a venit asa o pofta sa o mai chinui putin.
Spre norocul ei insa, a rasarit soarele si atunci ideea a devenit stupida. De ce? Pentru ca neghioaba de lemn arata destul de bine in lumina soarelui si prinde curaj. Asa ca am preferat sa o las in pace in lemnul ei scorojit.
Am iesit afara. E cald si placut. Vecina mea surda se uita la televizor, deci toata strada stie la ce se uita. Nu e multa lume in Centru. Tineri!
M-am asezat pe banca si am aprins o tigara. Privirea mi-a fost acaparata de micul Pitz din turnul cu ceas. Am inceput sa zambesc la gandul fugar sa-l cuplez cu marioneta scorojita. Hahahaha! Haios de-a dreptul, pentru ca el este destul de batran Mult mai batran decat neghioaba. Ridicolul acestei perechi mi-a starnit rasul. Un batran care trecea schiopatand pe aleea din parc m-a privit senin.
- Sper ca nu eu sunt sursa Dvs de amuzament!
- Aaa nuuu! am exclamat. Gandurile mele ma fac sa rad!
-Inseamna ca sunt ganduri frumoase, a continuat el intorcand capul si incercand sa-si dea seama la ce privesc.
- Nu stiu, dar cert este ca azi mi-e lene!!!
- O zi frumoasa Doamna!
- La fel si Domniei Dumneavoastra!
Am terminat de fumat si am plecat spre casa. Am continuat sa zambesc tamp la gandul ca ar trebui sa-i comunic neghioabei ca i-am gasit perechea ideala. Am lasat cumparaturile in bucatarie si am urcat in camaruta unde-si duce veacul bucata de lemn stirb.
- Ti-am gasit pereche toanto!!
- Azi nu sunt dispusa sa te vad! E prea soare afara! Nu am sa deschid ochii.
- Foarte bine! Dar pregateste-te ca o sa-ti aduc companion!
- Pleaca! Nu vreau asa ceva!
- Nu te-am intrebat daca vrei sau nu! O sa-ti aduc si gata!
Am coborat scarile razand. Senzatia care ma invaluia era asemanatoare cu aceea cand, dupa ce te-ai tavalit intr-o balta vascoasa si plina de melci morti, intri sub o ploaie calda de vara in timpul careia straluceste soarele...

E bun sucul de grepefruit cand ti-e lene.......