22 februarie 2009

Metamorfoze...

Nevoia de frumos este cronica la unii dintre noi. Altii se nasc fara ea iar altii o au in stare amorfa.
Cat din viata iti ia sa privesti in jurul tau? Ce si cat din viata trebuie sa sacrifici pentru a arunca o privire in jurul tau?
Poate ca e ceva ce intr-adevar merita cronometrat!
Azi am oprit pe marginea drumului si am privit in jurul meu. Atunci am realizat ca, intr-un fel sau altul, imi merit starile rezultate din sentimentul de neputinta. Atunci am constientizat cat de mica sunt. Am inceput sa zambesc!
In jurul meu, intr-o liniste ce iti sfarteca sufletul, se desfasurau mii de mici miracole. O adiere de vant, un stol de pasari, zapada care zambea sub un soare aproape nefiresc, niste scaieti ce isi inaltau talia peste plapuma alba ca sa ajunga la caldura, pamantul, pietrele....si multe altele...
Si eu ce fac? Ma plang de ce simt? Ce idiotenie!
Mai bine as privi mai des in jurul meu. Asta nu inseamna ca o sa inteleg ci pur si simplu o sa insemne ... liniste...
Imi place cum suna asta .....

2 comentarii:

  1. In apropierea casei mele e un camp pe care pasc doi cai. Daca treci cu masina pe langa ei, nu ti se pare nimic deosebit,dar daca te opresti si te uiti mai bine sau daca esti pe jos la plimbare o sa vezi ceva iesit din comun.Unul din cei doi cai e orb. Stapanul lui, nu s-a scapat de el, i-a daruit un loc unde sa-si poata trai viata mai departe.. si asta e ceva demn de luat in seama.Daca esti si mai atent o sa auzi un zgomot de clopotel care vine de la gatul celuilalt cal mai mic.Cu clopotelul de la gatul lui , transmite colegului lui ca e acolo si nu e singur. Daca ii urmaresti indelungat o sa vezi ca purtatorul clopotelului nu se indeparteaza de prietenul lui orb, iar orbul il urmeaza convins ca nu i se poate intampla nimic rau.Ca si stapanul acestor cai,asa sunt si prietenii, nu se indeparteaza de cineva doar pentru ca nu-i mai considera folositori. Ne vegheaza si daca e cazul aduce in viata noastra si pe altcineva care ne poate fi de folos. Uneori suntem noi „calul orb“ alteori suntem cel care are clopotelul de gat. Prietenii sunt ca si stelele, chiar daca nu-i vezi te vegheaza :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Prietenii nu sunt doar ca sa stii tu ca sunt acolo; trebuie sa profiti de ei, sa le ceri, sa le dai! Trebuie sa-i fortezi sa te accepte, sau sa-si dea arama pe fata devenindu-ti dusmani!

    RăspundețiȘtergere

Spune-ti parerea!!