Calatorii in simturi - La cafeaua de pranz...

Azi sunt Gri!! Zambesc si privesc in jurul meu. Ma imbat cu schimbarea starilor si mi-e sete de o bautura ametitoare care sa scormoneasca in noroiul existent sub zapada inutila. Nici prea prea, nici foarte foarte.
Cat de necrutatori putem sa fim cu noi?
Cat de mercantili si nevoiasi in setea de putere si de control?
Cand si cum se masoara prostia?
Dedic aceasta superba discutie tuturor celor ce nu au inteles ca mastile nu ascund niciodata frumusetea!!!!
Dedic acest discurs simbolist tuturor celor care daca nu inteleg ceva este neaparat de rau!!!!
Dedic pentru ca pot si pentru ca vreau!!!!

Absinth: 'neatza
Sorana: neatza
Absinth: cine-i harnic si munceste ?
Sorana: ori e prost ori nu gandeste
Absinth: Bingo
Absinth: vad ca iar ai luat pauza de la scris
Sorana: pfuuu deci acum sunt in perioada gri
Absinth: scrie si gri
Sorana: nici destul de acida sa fiu multumita de mine
Sorana: si nici destul de introspecta sa devin iarasi neinteleasa
Sorana: e dihotomic
Absinth: wow...ce de cuvinte de DEX
Sorana: faza: nu gandesc
Absinth: noi muncim, nu gandim nu stiam ca ai devenit Miner
Sorana: noroc bun
Sorana: mi s-a stins carbitul din lampas
Absinth: scuipa pe el si da-i amnar
Sorana: ma gandeam sa fac o apologie a prostului caruia ii dai puterea ca sa-i poti masura prostia
Sorana: si sa rezulte fudulia
Absinth: nu te baga in politica
Sorana: ))
Sorana: ce dracu ma esti misogin asa
Sorana: nu ai auzit ce a zis nutzi udrea?
Absinth: nutzi, spaima constitutzii ?
Sorana: spaima putzii
Sorana: te rog sa fii exact
Absinth: asta nu stiu
Absinth: Nu stiu d-astea
Sorana: sunt convinsa
Sorana: esti atat de inocent incat rosesc
Absinth: si eu ma rosesc cand vad cat de pudic sunt
Sorana: insipira-ma
Absinth: inspira, expira ....
Sorana: asta fac de azi dimineata si nu ma ajuta la nimic
Sorana: traiesc fantezia hiperventilatiei in abstract
Absinth: cred ca ai sarit o strofa din cantecul Respiratziei, de acolo tzi se trage
Sorana: tot ce se poate
Sorana: si miruna avea esarfa
Absinth: deci fi mai atenta la ritm
Absinth: daca avea, inseamna ca a ei este
Sorana: offf
Absinth: si iarna nu-i ca vara
Sorana: da stiu
Sorana: vara e simplu
Sorana: nu trebuie sa matur zapada
Absinth: vara este fata lui Unchiu
Sorana: pfff ce superficiala sunt
Absinth: lasa ca e bine, ca un superficialitate sta forzta....vezi vasele capilare
Sorana: si ceramica de horezu
Absinth: aia este urmarea placerii de a pipai.....noroi
Sorana: fugi ma ca nu e pipaiala
Sorana: e perversiune
Absinth: apoi urmeaza un foc mititel, cat sa ramana in sanje....apoi cosmetica ca la Pompe funebre
Sorana: si amin
Sorana: se naste eternitatea
Absinth: fara din alea...ca sunt unii care cumpara produsele
Sorana: daaa nemurirea costa
Absinth: 2m patratzi, un cosciug si o cruce....mda....costa
Sorana: circuitul vitaminelor in natura
Sorana: eu vreau arsa pe rug
Absinth: de vie ? se rezolva
Sorana: de vie
Sorana: altfel nu ar mai fi interesant
Sorana: s-ar concretiza intr-o banala incinerare
Absinth: jeane d'arc a Mediasului
Sorana: fugi de aici
Absinth: nu fug, imi e lene
Sorana: eu joc barbut cu d-zeu nu il idolatrizez
Sorana: ingamfarea e cel mai mare pacat
Absinth: ai grija ca triseaza la zaruri
Sorana: stiu
Sorana: e pervers
Absinth: lasa ca suntem facutzi dupa chipul si asemanarea Lui
Sorana: din greseala
Absinth: dar nu a fost gresheala noastra
Sorana: de parca am avea nevoie de scuze
Absinth: cand un om face o boacana si este vesel, inseamna ca a gasit pe cine sa dea vina
Sorana: sau a masluit zarurile barbosu
Sorana: si se face ca se uita in alta parte
Absinth: alea sunt masluite de la Facerea Lumii
Sorana: da ma dar sunt scoase la iveala numai cand stanga uita ce face dreapta
Absinth: ala este Ingerasul cu cornitze....cel mai frumos si mai intelijent dintre ingeri
Sorana: o zeitatilor
Sorana: ma simt atat de mica
Sorana: unde e coada?
Absinth: pai....dracii au coarne, dar nu se spune niciunde ca pe cap sunt puse
Sorana: stop
Sorana: am sa postez conversatia asta
Sorana: sub alte nick-uri
Absinth: ))))
Sorana: si sa mor de iti cer acordul
Absinth: lasa ca nu ti-l dau
Sorana: uite coarnele
Absinth: Pandora, Pandora
Absinth: "am cautat un om intre 1000 barbati si am gasit unul.... "

Calatorii in simturi - O singura lume

Nu este revolta. Este doar acea inmarmurire si liniste cand lasi ecluzele sa se inchida.
Nu imi este frica de taceri dar ma ingrozeste gandul cand nu o sa-mi mai picuri pe buze nici macar tacerile.
Dar atunci o sa stiu ce m-ai invatat.
E un ritual sa inchid ochii gandindu-ma ca in toate negurile tale ai atat de multa lumina incat imi umpli sufletul si ma trimiti la somn zambind.
De foarte multe ori m-am gandit ca proverbiala nastere cu lingurita de argint intre buze nu este neaparat o binecuvantare.
Mi-am dus pasii intr-o lume sigura si micile mele lupte au fost de natura ideatica mai degraba decat obtinerea a ceva foarte important.
Copila balaie ce salajluieste in mine, in forma degetului arator al constiintei, mereu si-a dorit curiozitatea satisfacuta intr-o forma sau alta. Nu este nimic paradoxal in faptul ca de foarte multe ori obrajii mici si rosii, biciuiti de gerul unor ierni mai aspre, se lasau brazdati de lacrimi cristaline.
Si apoi am inceput sa scriu. Cuvinte, ganduri, simturi, imagini si....alte lumi.
Nu erau ale mele. Erau ale jurnalelor cu coperti de plus. Erau acolo. Inchise. In siguranta si departe de ochii lumii ce mie mi se parea un inchizitor.
Am adunat acolo magia simturilor si am inchis-o. Am aparat-o cu tenacitatea unui cerber.
Au trecut anii peste mine, peste jurnalele mele. Au trecut intamplari, iubiri, dureri, angoase, zambete, bucurie si as putea continua asa mult si bine.
Intr-o zi le-am scos la lumina. Timid si cu degetele tremurand pe tastatura progresului. Visele nu s-au naruit, spaimele s-au imprastiat dincolo de ferestrele imaginative ale unui spatiu claustrofob.
Le-am lasat libere, le-am lasat la lumina cu zambetul pe buze si numai in felul asta am reusit sa sa ma vindec.
De ce?
Pentru ca am invatat rescriind si scriind, pentru ca fiecare cuvant e scrijelit in sufletul meu cu rezonanta inmiita.
De ce?
Pentru ca daca nu ar avea rezonanta asta cuvintele mele s-ar pierde in neantul...
Zambesc...
Nu am sa plang niciodata pentru ca acea parte din mine sunt cuvintele...
Acea parte din mine definita prin ele este doar singuratatea mea care stie ca mereu o sa renasc si care nu este nici macar ucigatoare.
Infatuare?
Da infatuare! O infatuare departe de dorinta atingerii nemuririi si nici macar o infatuare patetica ce se hraneste din rautati ieftine.
Lipsa alteritatii?
Cum pot sa ma privesc din alt punct de vedere?
Ce primeaza?
Atavica dorinta de a merge inainte....
Dar asta nu e totul.
Nu pot sta pe margine sa privesc doar. Nu sunt atat de infatuata.
Nu vreau sa trec dincolo de ecluze pentru ca infatuarea mea nu imi da acest drept si cinismul meu este in minoritate fata de consecintele pasilor rataciti "acolo".
Nu am dreptul sa umilesc, nu am dreptul sa judec sau sa condamn..
Am dreptul sa iubesc si asta este un dat ce refuz categoric sa il arunc in ghena de gunoi a ipocriziei.
Si totusi am sa-mi implinesc rostul. Am sa supravietuiesc cat se poate pe aceasta lume si am sa ma bucur de cate ori sunt in stare.
Salbatica, satanica iubire...
Iubesti sau stai pe margine si privesti cum esti iubit?
Te iubesc rosu si asta nu este un blestem....

Mie si lui....

Sa vorbim despre iubire....
Vreti? Sigur?
Privesc zidul capturat de iedera vie intr-o toamna ce isi are definitia dincolo de simturi. Venele pline de seva ale plantei se lupta sa invinga tencuiala veche de sute de ani. Isi schimba culoarea doar pentru ca timpul vrea asta, isi schimba culoarea ca sa deseneze o harta a autismului din mine.
Este asta iubire?
Inchid ochii si ma reintorc in mansardele prafuite ale unor marionete ce isi accepta cu migala slutenia evidenta.
Inchid ochii si revin la momentul in care privirea mea a cazut dincolo de nonsalanta cu care mi-am acceptat autismul rigid al sertarelor cu ochi colorati.
Nu vreau sa rescriu cinismul si conturul tenebrelor din vremuri indepartate de cautari si al sentimentelor impinse pana la marginea renuntarii.
Ati fost voi atunci in sufletul meu? Mi-ati miscat voi inlemnirea lacrimilor ce-mi zvarcoleau degetele cuvintelor?
A fost doar al meu si numai al meu iar teama voastra nu a fost decat o consecinta a negasirilor mele.
Deschid ochii si imi citesc alfabetul iubirii de pe prapastiile tenebroase ce se inchid acum in albastru.
Deschid ochii si trec degetele inmugurite peste locurile unde pot aseza alfabetul, unde il pot gusta si mai ales unde il pot simti in toata forta lui.
Ce bine ca nu am stiut!!!
Ce bine ca in nebunia nestiintei mele am lasat doar instinctul sa primeze...
Ce bine ca in inconstienta cautarilor mele am privit valul propriului meu simt si i-am dat apoi drumul intr-o lume daruita...
Ati vazut voi lumea asta?
Zambesc....
Simt....
Stiu...
Dincolo de tot ce se poate defini exista o singura margine...
Iubesc si sunt iubita!!!