Apa neinceputa este apa pe care o scoti din fantana si pe drumul pana acasa nu vorbesti cu nimeni, pana dai cuiva drag sa bea. Asa se spune si asa mi s-a spus si mie. Prin vorba i se poate lua harul. Cand vine cineva drag la tine si ii dai o cana cu apa si ii spui ca e neinceputa este ca si cum te-ai dari din tot sufletul. Apa are un gust aparte cand esti primul si alesul.
Cand duci o cana cu apa neinceputa cuiva inseamna ca nu ai vorbit cu nimeni, te-ai dus de la fantana tinta la cel drag.
Este un cult al asteptarii si al alesului. Ca si primavara..neinceputa...
Uneori reintoarcerea este uimitoare, nu este o confirmare. Este o umilinta pe care o simti si o traiesti, ca o plata a superficialitatii.
Superficialitatea doare, naste rani si lasa in urma cicatrici atat de vizibile incat lovesc tot timpul.
Este un har sa te poti darui unei noi iubiri, ceva neinceput. Este un har sa te poti lasa descoperita in felul asta, sa te lasi abandanota si sa te umpli cu tot ce decurge din asta.
Si intotdeauna trebuie sa existe un EL. Un EL care sa primeasca ceva ce altul inaintea lui nu a aflat, ceva neinceput. El sapa, el intuieste, el spera, el viseaza, el cauta comoara ce o percepe. Si la sfarsit?
Pana la urma ori visele sunt prea mari, ori putintele lui sunt prea mici, ori pur si simplu comoara nu exista. De la carbune pana la diamant nu este decat un pas de carbon.
Aste ganduri ma framantau azi si parca alergam pe o fasie de asfalt incins spre un loc neinceput. Nu era o cautare, era un dor ca dorul de fructe...
Mi-am inclestat pumnii si abia asteptam sa ajung acolo, incarcata de cuvinte si simboluri precum spinarea unui arici ce trece dezinvolt peste urmele lasate de altii in cautarile lor.
Nu m-am intristat ci doar am zambit nostalgic pentru ca din toate fructele ce si-au lasat urmele pe spinarea mea nu mai imi plac bananele si ananasul. Dar despre asta cu alta ocazie..... Cel rece?
Cand duci o cana cu apa neinceputa cuiva inseamna ca nu ai vorbit cu nimeni, te-ai dus de la fantana tinta la cel drag.
Este un cult al asteptarii si al alesului. Ca si primavara..neinceputa...
Uneori reintoarcerea este uimitoare, nu este o confirmare. Este o umilinta pe care o simti si o traiesti, ca o plata a superficialitatii.
Superficialitatea doare, naste rani si lasa in urma cicatrici atat de vizibile incat lovesc tot timpul.
Este un har sa te poti darui unei noi iubiri, ceva neinceput. Este un har sa te poti lasa descoperita in felul asta, sa te lasi abandanota si sa te umpli cu tot ce decurge din asta.
Si intotdeauna trebuie sa existe un EL. Un EL care sa primeasca ceva ce altul inaintea lui nu a aflat, ceva neinceput. El sapa, el intuieste, el spera, el viseaza, el cauta comoara ce o percepe. Si la sfarsit?
Pana la urma ori visele sunt prea mari, ori putintele lui sunt prea mici, ori pur si simplu comoara nu exista. De la carbune pana la diamant nu este decat un pas de carbon.
Aste ganduri ma framantau azi si parca alergam pe o fasie de asfalt incins spre un loc neinceput. Nu era o cautare, era un dor ca dorul de fructe...
Mi-am inclestat pumnii si abia asteptam sa ajung acolo, incarcata de cuvinte si simboluri precum spinarea unui arici ce trece dezinvolt peste urmele lasate de altii in cautarile lor.
Nu m-am intristat ci doar am zambit nostalgic pentru ca din toate fructele ce si-au lasat urmele pe spinarea mea nu mai imi plac bananele si ananasul. Dar despre asta cu alta ocazie..... Cel rece?
De ce imi aduce intamplarea in cale cuvinte ale unor oameni tristi si goi care apar ca epigoni ai unui spatiu virtual? De ce oamenii nu mai scriu despre ce stiu si scriu despre fantasme ale unei vieti pe care si ar dori o?
RăspundețiȘtergereDe ce cititorul judeca si arunca cuvintele in hau in loc sa continue? Poate ca intamplarea te-a facut sa cazi pe cuvintele care nu ti s-au potrivit. Asta nu inseamna neaparat ca ai perceput corect ce am vrut eu sa spun:) Mai incearca! O sa te surprinzi singur/singura! O seara cat mai placuta posibil, Anonim.
RăspundețiȘtergerefrumose credinte, pe care doar oamenii su suflet de aur le mai pastreaza.
RăspundețiȘtergeresi kiwi? kiwi-ti place?
RăspundețiȘtergeremie-mi place borsec. dar nu la sticla de plastic, la sticla de sticla, neinceputa, fara BPA, cum se vindea-nainte.
EL va veni. Va avea platosa, scut, unicorn si zambet sublim. Il va chema Biborteni.
ehehe Bonobo! A venit si a si plecat cu platosa si cal si cu totul din dotare:))) Asa ca nu pot spune ca nu am trecut si prin asta. Si da morrrr dupa kiwi !!!! O zi buna apa minerala si la mai mare:)
RăspundețiȘtergere