Fluturele meu a fost astazi destul de tacut. Cel putin atat cat l-am observat. Parea ca-si aduna gandurile dupa calatoria noastra, in timp ce isi scalda aripile in soare.
Intr-o liniste deplina urmaream fumul tigarii cum isi face loc in colturile camerei. Priveam sirul gandurilor si incercam sa-l indrept spre fluturele lenes si aparent absent.
Pe fereastra deschisa au intrat intr-o valtoare neasteptata sunetele calde ale unei melodii cantate la pian. Fluturele a tresarit, a privit mirat fereastra si apoi si-a luat zborul sa adune pe aripi franturile din melodie. Am zambit si am continuat sa ascult muzica. Imi imaginam degetele ce alunecau pe clapele pianului. Fara sa imi dau seama am inceput sa conturez desenul pe oglinda de langa mine. Era o intelegere tacita.
Conturam liniile de furie din calmul studiat din mine. Apoi le rupeam cu cercuri rosii dintr-o iubire pentru forme, plina de nonsalanta. Ingramadeam in colturile oglinzii romburile albastre ale lacrimilor.
Intr-un gest spontan am inmuiat palma in verdele meu timpuriu si in timp ce vopseaua se scurgea spre varful degetelor pe oglinda se contura un intreg. Un haos voit de culori si trairi, fara inceput si fara sfarsit. Era un TOT fara noima....un tot vazut de ochii mintii....
Fluturele s-a intors din cautare exact in momentul in care melodia s-a sfarsit. L-am privit plina de liniste si cu o voce obosita l-am intrebat daca se mira ca mai pot zambi. S-a asezat in coltul lui, si-a oprit aripile si mi-a raspuns:
- Ma mir doar ca asa trebuie sa fie!
Iar eu am refuzat sa deschid ochii si sa inlatur visul meu plin de culoare....
Intr-o liniste deplina urmaream fumul tigarii cum isi face loc in colturile camerei. Priveam sirul gandurilor si incercam sa-l indrept spre fluturele lenes si aparent absent.
Pe fereastra deschisa au intrat intr-o valtoare neasteptata sunetele calde ale unei melodii cantate la pian. Fluturele a tresarit, a privit mirat fereastra si apoi si-a luat zborul sa adune pe aripi franturile din melodie. Am zambit si am continuat sa ascult muzica. Imi imaginam degetele ce alunecau pe clapele pianului. Fara sa imi dau seama am inceput sa conturez desenul pe oglinda de langa mine. Era o intelegere tacita.
Conturam liniile de furie din calmul studiat din mine. Apoi le rupeam cu cercuri rosii dintr-o iubire pentru forme, plina de nonsalanta. Ingramadeam in colturile oglinzii romburile albastre ale lacrimilor.
Intr-un gest spontan am inmuiat palma in verdele meu timpuriu si in timp ce vopseaua se scurgea spre varful degetelor pe oglinda se contura un intreg. Un haos voit de culori si trairi, fara inceput si fara sfarsit. Era un TOT fara noima....un tot vazut de ochii mintii....
Fluturele s-a intors din cautare exact in momentul in care melodia s-a sfarsit. L-am privit plina de liniste si cu o voce obosita l-am intrebat daca se mira ca mai pot zambi. S-a asezat in coltul lui, si-a oprit aripile si mi-a raspuns:
- Ma mir doar ca asa trebuie sa fie!
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereDOAMNE AJUTA SORA SORANA SA FITI SANATOASA ; SI SA VA VEDEM BUCUROASA TODEAUNA.
RăspundețiȘtergere