Un soare bland imi mangaie infrigurarea tacerilor din altii. Constat ca nu este senzatia aceea de venin pe care de multe ori o simti si care te inunda de furii mai mult sau mai putin nejustificate. E doar o liniste de culoare albastra ce ma face sa zambesc.
Pasind printre mii de lalele sfioase ce absorb soarele diminetii pentru a-si usca petalele incrancenate de racoarea noptii, gandul imi zburda spre taceri.
Imi plac tacerile verzi. Ele nu ranesc si nu lovesc. Sunt linistite si clare si au asa o demnitate plina de intelesuri frumoase ce imi dau o stare de cald in mine.
Apoi ma reintorc usor, privind peste umar la pasii marunti ai unui batran garbovit, pe a carui fata se citeste o dorinta de cuvinte aproape palpabila in aerul cald. Zambesc si ma gandesc ca toiagul lui tace in culoarea verde.
Plec mai departe si privirea imi cade pe chpiul unei femei, probabil pensionara. Parul aranjat conservator, intr-un coc simplu are culoarea castanelor. Buzele subtiri sunt conturate cu un ruj corai, culoare ce parca vine din alt timp. Ochii de culoarea perulezelei sunt inconjurati de riduri fine ce le dau o expresie de goliciune. La gatul, acoperit de gulerul bluzei, atarna voiase niste margele ce par a fi facute din scoici. Mersul calm si apasat face ca tocul da la pantoful din piciorul stang sa fie inclinat spre interiorul pasului. Mi se pare un semn dinstinctiv al personalitatii ei si nu il privesc ca pe o deformare a membrelor. Tace. Doborata de ganduri pare ca s-a detasat total de tot ce o inconjoara. Simt tacerea ei ca pe o greutate si decid ca nu trebui sa ma mai uit pentru ca ma invaluie ca intr-un nor gri pe care nu il vreau in soarele cald de azi.
Plec mai departe taraind in urma mea tacerile mele incalzite de soare. Au si ele culoarea lor, dar astazi nu o pot defini.
Azi imi este doar primavara in mine, azi nu am cuvinte pe care sa le inrosesc, azi imi place cafeaua fara zahar si cozonacul cu nuca pe care poposeste o albina harnica. Azi imi plimb tacerile prin parcuri zgomotoase si pline de tacerile altora, azi zambesc si ma gandesc ca peruzeaua ar sta foare bine pe culoarea tacerilor mele.
Azi imi mananc in soare inghetata de ciocolata cu sirop de menta si joc sotron cu pietre ce sclipesc....nu e tacere.....e o stare de fapt.....
Pasind printre mii de lalele sfioase ce absorb soarele diminetii pentru a-si usca petalele incrancenate de racoarea noptii, gandul imi zburda spre taceri.
Imi plac tacerile verzi. Ele nu ranesc si nu lovesc. Sunt linistite si clare si au asa o demnitate plina de intelesuri frumoase ce imi dau o stare de cald in mine.
Apoi ma reintorc usor, privind peste umar la pasii marunti ai unui batran garbovit, pe a carui fata se citeste o dorinta de cuvinte aproape palpabila in aerul cald. Zambesc si ma gandesc ca toiagul lui tace in culoarea verde.
Plec mai departe si privirea imi cade pe chpiul unei femei, probabil pensionara. Parul aranjat conservator, intr-un coc simplu are culoarea castanelor. Buzele subtiri sunt conturate cu un ruj corai, culoare ce parca vine din alt timp. Ochii de culoarea perulezelei sunt inconjurati de riduri fine ce le dau o expresie de goliciune. La gatul, acoperit de gulerul bluzei, atarna voiase niste margele ce par a fi facute din scoici. Mersul calm si apasat face ca tocul da la pantoful din piciorul stang sa fie inclinat spre interiorul pasului. Mi se pare un semn dinstinctiv al personalitatii ei si nu il privesc ca pe o deformare a membrelor. Tace. Doborata de ganduri pare ca s-a detasat total de tot ce o inconjoara. Simt tacerea ei ca pe o greutate si decid ca nu trebui sa ma mai uit pentru ca ma invaluie ca intr-un nor gri pe care nu il vreau in soarele cald de azi.
Plec mai departe taraind in urma mea tacerile mele incalzite de soare. Au si ele culoarea lor, dar astazi nu o pot defini.
Azi imi este doar primavara in mine, azi nu am cuvinte pe care sa le inrosesc, azi imi place cafeaua fara zahar si cozonacul cu nuca pe care poposeste o albina harnica. Azi imi plimb tacerile prin parcuri zgomotoase si pline de tacerile altora, azi zambesc si ma gandesc ca peruzeaua ar sta foare bine pe culoarea tacerilor mele.
Azi imi mananc in soare inghetata de ciocolata cu sirop de menta si joc sotron cu pietre ce sclipesc....nu e tacere.....e o stare de fapt.....
frumos......ar fi fost prea frumos sa avem si noi in mandra noastra capitala verdeata ta din oras....sper sa nu ma fi uitat...eu sunt mihai am vb anul trecut pe hotsw...ai intrat azi pe mess dar nu am putut sa iti vorbesc...sper sa mai vb...iti doresc multa liniste si sa te bucuri de o primavara asa cum o vrei tu! eu sunt mihai din buc. sau singuraticul pe mess...
RăspundețiȘtergerePe mine ma sperie parcurile tacute.N-ai impresia ca-ti auzi sufletul urland printre pomi ?
RăspundețiȘtergere@ogme
RăspundețiȘtergereDaca il auzi... asculta-l!