Oare...

Azi am absorbit soarele fara sa ma gandesc ca setea o sa revina. Este ciudat cum uneori iti doresti sa ploua in mijlocul unei lumini ce-ti ofera caldura si liniste. Dar nu te poti impotrivi unei dorinte doar printr-un gest banal. Nu poti sa inchizi ochii si sa stergi totul..
Fluturele meu nu s-a intors azi, desi fereastra a ramas deschisa. Nu am fost trista. Am privit indelung coltul unde se odihnea si apoi mi-am trecut degetele peste cartile vechi pe care le-am rasfoit impreuna.
Am pastrat acea traditie dintre noi si am deschis instinctual o carte. Am zambit. Tilul: Pulbere!
Mi-am adus aminte de cuvintele fluturelui meu...daca ai ales nu poti gresi in necunostinta de cauza, pentru ca asta ar insemna sa te calci pe tine in picioare...desi mi-am dorit ploaia, o alegere a fost soarele...
Sunt doar obosita, azi nu simt, nu percep, sau?
Sau pur si simplu nu vad cuvintele. Poate ca printre suflete de curve am suflet de proxenet...