Daca nu i-as fi privit degetele alunecand pe lemnul de paltin al viitoarei viori as fi crezut ca este din alta lume. Vocea calda si accentul care s-a pastrat in anii ce au trecut peste el, fac ca povestea lui sa rezoneze in mine paralel cu alte acorduri.
Azi il vad pe batran si povestea unui om pe care il poti defini simplu dar atat de cuprinzator: Adevarat.
Documentarul s-a terminat. Mi-am asezat privirea pe hartia alba si simteam cum in mintea mea cuvintele lui incep sa rezoneze.
Tot acel ritual al creatiei care sa duca in final la perfectiunea operei mi se parea a fi un drum nu atat anevoios cat dureros.
Batranul lutier mi-a aratat frumosul.
Si atunci am inceput sa rezonez, prin corzile prorpiei mele viori mangaiate de alta mana.
Aveam mii de sunete si mii de mangaieri......
Mana imi spunea sa nu fiu lenesa si sa continui sa pun cuvintele in sunetele acelea. Pentru asta trebuia sa uit de uratenie. Sa o tin acolo in coltul binemeritat si intunecos si sa merg mai departe, sa zambesc.
Mana mea este acolo si imi da o definitie puternica a ceea ce inseamna slabiciune. Eu fac un efort sa o inteleg. Ea spune ca este fireasca, face parte din creatie. Dar numai la modul la care sa o vad, nu sa o si simt.
Trecand in alta gama de sunete, ce conturau o melodie lina, clara si foarte rascolitoare in acelasi timp mana mea a asezat in cuvintele mele victima. Nu va inchipuiti ca a facut asta la modul la care a pus-o pe primul loc. Nici vorba. Ca sa rezonez a trebuit sa aleg. Sa aleg sa rezonez sau sa aleg sa ma victimizez.
Banalul este fascinant prin insasi prezenta lui monotona. Banalul ma pune in situatia sa vad cat de sus sunt si ma invata ce concesii sa fac. Compatimirea este parte din propria mea creatie, dar este limitativa. Atunci cand prostia si ingalarea tulbura armonia viorii, nu trebuie sa arunci vioara ci doar sa schimbi mainile ce iti ofera melodia cu care rezonezi cu adevarat.
Nici vorba de slabiciune, ci de cum depasesti uratenia daca esti invingator.
Iar ca sa fii invingator mereu trebuie sa stii la care strat te aflii....este din mestesugul viorii....sa faca muzica mereu....
Azi il vad pe batran si povestea unui om pe care il poti defini simplu dar atat de cuprinzator: Adevarat.
Documentarul s-a terminat. Mi-am asezat privirea pe hartia alba si simteam cum in mintea mea cuvintele lui incep sa rezoneze.
Tot acel ritual al creatiei care sa duca in final la perfectiunea operei mi se parea a fi un drum nu atat anevoios cat dureros.
Batranul lutier mi-a aratat frumosul.
Si atunci am inceput sa rezonez, prin corzile prorpiei mele viori mangaiate de alta mana.
Aveam mii de sunete si mii de mangaieri......
Mana imi spunea sa nu fiu lenesa si sa continui sa pun cuvintele in sunetele acelea. Pentru asta trebuia sa uit de uratenie. Sa o tin acolo in coltul binemeritat si intunecos si sa merg mai departe, sa zambesc.
Mana mea este acolo si imi da o definitie puternica a ceea ce inseamna slabiciune. Eu fac un efort sa o inteleg. Ea spune ca este fireasca, face parte din creatie. Dar numai la modul la care sa o vad, nu sa o si simt.
Trecand in alta gama de sunete, ce conturau o melodie lina, clara si foarte rascolitoare in acelasi timp mana mea a asezat in cuvintele mele victima. Nu va inchipuiti ca a facut asta la modul la care a pus-o pe primul loc. Nici vorba. Ca sa rezonez a trebuit sa aleg. Sa aleg sa rezonez sau sa aleg sa ma victimizez.
Banalul este fascinant prin insasi prezenta lui monotona. Banalul ma pune in situatia sa vad cat de sus sunt si ma invata ce concesii sa fac. Compatimirea este parte din propria mea creatie, dar este limitativa. Atunci cand prostia si ingalarea tulbura armonia viorii, nu trebuie sa arunci vioara ci doar sa schimbi mainile ce iti ofera melodia cu care rezonezi cu adevarat.
Nici vorba de slabiciune, ci de cum depasesti uratenia daca esti invingator.
Iar ca sa fii invingator mereu trebuie sa stii la care strat te aflii....este din mestesugul viorii....sa faca muzica mereu....
Frumoasa lectie ne-ai dat, Sorana! Atunci cand nu te simti bine intr-un loc, cand nu-ti place cine te inconjoara, pleaca, schimba locul, nu incerca sa schimbi pe nimeni. Timpul este prea pretios pentru a-l pierde inutil. Iubeste, traieste demn si mergi mai departe, nu te opri!
RăspundețiȘtergere